Ultimul film al lui Reitman (Up in the Air) are sase nominalizari la Oscar, dar nici Juno nu a dus-o prea rau: patru nominalizari, dintre care a castigat pentru cel mai bun scenariu original.

Juno (Ellen Page) ramane insarcinata la 16 ani, dupa ce face sex pentru ca era plictisita cu baiatul pe care il considera cel mai simpatic coleg (Michael Cera). Dupa cateva teste de sarcina care refuza sa ii arate alt semn decat +, Juno nu mai are ce sa faca decat sa le spuna parintilor ei. Cu sprijinul acestora si cu ajutorul prietenei ei, Juno incearca sa gaseasca familia perfecta pentru copilul ei.

La prima vedere, nu e nimic special la acest film. Povestea e oarecum banala, insa esenta filmului sta in personajul Juno, care apare in aproape fiecare scena din film si conduce toata actiunea, si in dialogurile amuzante.

Juno: I’m pregnant.
Leah: What? Honest to blog? Maybe it’s a food baby, did you have a big lunch?
Juno: This is not a food baby, all right? I’ve taken like three pregnancy tests, and I’m forshizz up the spout.
Leah: How did you even generate enough pee for three pregnancy tests? That’s amazing!
Juno: I don’t know, I drank like ten tons of Sunny D! Anyway, dude, I’m telling you I’m pregnant and you’re acting shockingly cavalier.
Leah: Is this for real? Like for real, for real?
Juno: Unfortunately, yes.
Leah: Oh, my GOD! Oh, SHIT! Phuket, Thailand!
Juno: There we go, that was kind of the emotion that I was searching for on the first take.

Merita vazut? Nu am nicio idee. Nu e un film fenomenal, dar totusi mie mi-a placut si e chiar printre preferatele mele. Soundtrack-ul este haios si se imbina perfect cu filmul. Oh, si vreau eu un telefon-hamburger ca al lui Juno.

Nota mea: 9,6