Dupa Le fabuleux destin d’Amélie Poulain, Jean-Pierre Jeunet si Audrey Tautou au mai lucrat la un film impreuna: Un long dimanche de fiançailles. Si asta ar fi cam tot ce stiu despre acest Jean-Pierre, dar despre Audrey va pot spune mai multe. Prima data am vazut-o in The Da Vinci Code facut dupa cartea cu acelasi nume a lui Dan Brown. A mai jucat si in Ensemble, c’est tout, adaptare dupa o carte de Anna Gavalda, iar anul trecut a avut rolul lui Coco Chanel in Coco avant Chanel.

Filmul este despre o tanara, Amélie (Audrey Tautou), cu o imaginatie bogata (nu mai bogata ca a mea, dar acum nu vorbim despre mine), care se bucura de micile placeri ale vietii, desi ale ei sunt mai deosebite, ca sa nu spun ciudate (ca ganditul la cate femei au orgasm in momentul x). Mai intai este prezentata copilaria ei, apoi plecarea ei de acasa pana in prezent. Filmul ia o brusca intorsatura atunci cand Amélie gaseste albumul unui necunoscut si i-l inapoiaza, doar ca printr-o metoda creativa.

Ma pot uita la Amélie de mii si mii de ori. Contine atatea detalii, muzica geniala a lui Yann Tiersen, personajele bizare, dar incitante si atmosfera din film. Totul e minunat si simplu. Dar simplitatea e unul dintre cele mai placute lucruri din lume. Din punctul meu de vedere, Amélie e o capodepera.

Filmul a avut cinci nominalizari la Academy Awards, printre care si Best Original Screenplay si Best Sound.

Nota mea: 10

Advertisements