Un film genial în ciuda a ceea ce se spune despre “efectele speciale” (nu am fost prea mare fană a lor, aşa că nu mă prea interesează partea asta deşi, ce-i drept, lumina e cam proastă dar din moment ce totul se petrece noaptea nu prea am de ce să mă plâng).
Filmul a fost făcut după seria de benzi desenate cu acelaşi nume şi relatează povestea unuia pe nume Eric care a fost jucat de Brandon Lee (tatăl său fiind, uau, cunoscutul Bruce Lee) care în urma unui accident în timpul filmării ultimei scene, a murit la 1:03 pe data de 31.03.1993 – numerele fac asta să pară şi mai bizar.

În Noaptea Diavolului, Eric, personajul principal, este ucis împreună cu logodnica sa care e şi violată (mă rog, nu se putea fără puţină dramă). Peste fix un an, Eric se trezeşte din morţi şi memoria începe să-i revină, o cioară îl urmăreşte peste tot (cred că îi reprezintă sufletul sau ceva din moment ce e invincibil atâta timp cât ea nu păţeşte nimic), noapte, un chip ce-mi aminteşte de Heath Ledger jucându-l pe Joker din The Dark Knight şi, bineînţeles, răzbunare.

Soundtrack-ul e şi el un “nenea grozvescu” iar din toate piesele o prefer pe cea de la Machines of Loving Grace, Golgotha Tenement Blues.

Iar ca să te conving să-l vizionezi, iată o melodie potrivită cu câteva scene din film:

Advertisements