Cine a vazut Scripcarul pe acoperis si a fost impresionat, atunci sigur va vrea sa vada si acest film.

Trenul vietii este in regia lui Radu Mihaileanu, regizor francez de origine romana (astia ne-au luat tot) si prezinta comunitatea unui sat evreiesc ce incearca sa fuga de furia germana ce deporteaza si ucide evrei.

Nebunul satului si cel ce este si povestitorul, anunta in satul evreiesc fatidica veste despre nemti. Inventivi, evreii isi aduna toata bunurile si cumpara un tren (azi un vagon, maine altul). Il repara, isi fac provizi si il aleg pe eruditul satului, un tip ce se nimerea sa stie si putina germana, sa joace rolul unui comandant neamt, care, chipurile ii deporteaza.

In falsul tren de deportare  se nasc noi conceptii politice, iubiri, traume. Fiecare isi ia rolul foarte in serios si cu greu “comandantul” se abtine de la rugaciunea sa.

Bineinteles ca pe drum se intalnesc si cu adevaratii nazisti, dar norocul e de parte lor si scapa.

Partea cea mai frumoasa din film o constituie scena in care pe linia dintre cele doua granite, trenul fals de deportare a evreilor se inalneste cu trenul fals de deportare a tiganilor.  Nebunul evreu este prieten cu nebunul tigan. Cele doua popoare fugare se aduna noaptea in jurul focului si canta. La inceput totul e ca un duel de clarinete, viori si tobe, apoi “timiditatea” dispare, iar cele doua tabere incep sa danseze si sa canta acelasi cantec. Fuste colorate de tiganci batrane si fete evreice pline de viata, perciuni si mustati. O scena muzicala si extrem de colorata.

Sfarsitul e trist. Nebunul de fapt a povestit tot stand in curtea lagarului.

Partea de mai sus. Sunt si actori romani, destul de multi.

Film de arta.

______

regia: Radu Mihaileanu

distributia: Lionel Abelanski, Razvan Vasilescu

durata: 103 minute

Advertisements