Dupa ce am afirmat despre film ca e plictisitor am stat si am gandit si mi-am dat seama ca e frumos (asta si dupa ce am inceput sa ascult Edith Piaf). Am inceput sa scriu despre La Vie en rose pentru ca e tot biografic si tot frantuzesc.

Filmul este despre viata lui Edith Piaf (Marion Cotillard), viata pe care si-a dedicat-o artei. Filmul incepe cu copilaria ei si se termina cu moartea, insa de-a lungul lui intervin si alte flashback-uri. Parasita de mama ei, Edith traieste intr-un bordel (nu face nimic, doar e crescuta acolo) pana cand tatal ei o ia. Tatal lui Edith este acrobat, iar cand Edith este rugata de public sa faca si ea ceva, aceasta incepe sa cante si ii uimeste pe toti cu vocea ei. Cand creste, Edith incepe sa cante pe strada cu o prietena (va avea si o reintalnire dura cu mama ei) si astfel este observata.

Viata lui Edith Piaf a fost ciudata. Filmul acesta si Coco avant Chanel prezinta vietile unor femei sarace care au reusit sa ajunga mai sus decat si-ar fi imaginat vreodata.

Desi a reusit sa isi creze o cariera minunata si nemuritoare, Edith Piaf sufera foarte mult in viata ei. Scena care mi-a placut foarte mult este cand ea e pe plaja, iar o jurnalista o intreaba ce i-ar recomanda unei femei. Am gasit citatul pe IMDb:

American journalist: If you were to give advice to a woman, what would it be?
Edith Piaf: Love.
American journalist: To a young girl?
Edith Piaf: Love.
American journalist: To a child?
Edith Piaf: Love.

Cottilard face o treaba uimitoare in rolul lui Edith Piaf.

Este un film care merita vazut.

Nota mea: 9,4

Advertisements