Nu am mai scris de îndestul timp despre un film încât să cred că mi-am pierdut mojo-ul – asta dacă l-am avut vreodată.

Voi începe prin a spune că filmul în sine e nebunesc – vis-nebunescque, ca să-i găsesc o denumire, căci absolut nimic din ceea ce se întâmplă nu prea are logică. Filmul e făcut după cartea lui Burroughs, cu acelaşi titlu, şi deşi am avut ocazia să-i citesc una din cărţi, nu prea am crezut că asta ar putea fi într-atât de bizară. E cumva… evident, totuşi, că e o carte aparţinând Geniustăţii Sale, luând în considerare elementele mmm… gay. Foarte, foarte.

Începe cu faptul că soţia lui Lee, fostă şi actuală junkie, îi fură insecticidul pentru a se droga – zonele unde îl injectează sunt porno-fascinante. Ajunge cumva să o împuşte, aparent, din greşeală – deşi ăsta ar trebui să-i fi fost şi scopul căci, după cum insecta uriaşă din biroul detectivilor i-a spus înainte să fie strivită de papucul lui, era un agent al Interzone Inc-ului. Pentru a nu ajunge la închisoare, acesta trebuie să plece în Interzone şi să pretindă a fi scriitor, dacă-mi aduc bine aminte, sau să scrie rapoarte în legătură cu misiunea lui, şi, de asemenea, să pretindă a fi un homosexual – asta pentru a ajunge să intre în graţia lui Joan, care semăna fix cu fosta sa soţie, astfel ajungând să dea de soţul acesteia, Dr. Benway, cel care producea droguri din măruntaiele insectelor, împreună având ceva pentru menaje a…câţiva cu tipi tineri din Interzone.

De asemea, ţin să menţionez că deşi pare extrem de banal, în unele momente e mai dezgustător decât orice horrorshow ai fi luat parte tu.

Cât despre actori, nu cred că ar fi putut exista alţii mai potriviţi pentru rol, deci nu am nimic de comentat în legătură cu asta – de alte elemente de natură tehnică nu-mi pot aminti exact, deci nu comentez la partea asta.

Nu ştiu ce anume m-a impresionat exact la filmul ăsta – poate doar unicitatea sa şi felul în care, într-un mod fluid şi uşor de urmărit, descrie realitatea lui Lee care se întâmplă să aibă cam toate elementele unui vis – ceea ce eu, cel puţin, găsesc asta destul de fascinant încât să devină unul din filmele mele favorite.

Oh, şi aici e trailerul – nu l-am inserat în articol căci am probleme de ceva minute cu cette porcărie care se numeşte wordpress.

Advertisements