Am evitat sa scriu numele regizorilor cum obisnuiam deoarece sunt prea lungi, urmand sa ii mentionez imediat.

E printre singurele filme thailandeze vazute de mine. Regizat de Banjong Pisanthanakun si de Parkpoom Wongpoom, Shutter m-a impresionat atat prin idei, cat si prin cadrele si imaginile surprinzatoare.

Povestea incepe cu Tun, un fotograf, si Jane, prietena lui, intorcandu-se de la o petrecere si dand cu masina peste o tanara. Cel putin acesta e modul prin care filmul incepe, caci povestea isi are inceputul cu mult in trecutul lui Tun. (Voi incerca sa fac cat mai putin spoiler.) Prea inspaimantat pentru a verifica trupul fetei accidentate, Tun o convinge pe Jane sa paraseasca locul accidentului. Dupa aceasta noapte, cei doi observa umbre ciudate in fotografii. Jane crede ca fantoma tinerei ii bantuie si incepe sa cerceteze, descoperind astfel legatura dintre Tun si Natre, colega de colegiu cu Tun in trecut si fantoma din prezent.

Nu va pot sugera ca filmul trebuie vazut pentru un horror care sa va faca sa tipati, nu m-a prea speriat, ci pentru ideile creative si imaginea de calitate pe care nu credeam ca o are si pentru poveste. Adica, e o fantoma care in primul rand nu apare ca celelalte, ci doar in fotografii si in capul oamenilor, in al doilea rand e acea scena cu el fotografiind toata camera ca sa o gaseasca pentru a realiza dupa ca ea este de fapt aaa, trebuie sa tac, iar cadrul final e genial.

Nota: 9.555555

Advertisements