Din păcate nu am găsit posterul filmului căci încă nu a apărut, aşa că a trebuit să mă mulţumesc cu asta:

Expresiv, zic eu.

Voi începe cu o mică-mare intruducere înainte şi voi spune că de când mă ştiu nu am avut niciun interes în fastamagoriile altora, în special vampirii (mai ales că de la primul film văzut când aveam 4-5 ani am avut impresia că sub patul meu locuiesc vampiri şi preferam de cele mai mutle ori să dorm pe scaun, la birou, sau în orice caz, pe alt pat, ducându-mă cu un pas înainte spre schizofrenie).

Având colege foarte interesate de Twilight sau unele care îl displăceau totalmente, nu mi-am făcut o idee prea bună în legătură cu treaba asta, aşa că am simţit nevoia să împrumut primul volum din serie şi să văd filmul după (asta cam prin ianuarie, anul trecut). Pentru un moment, a fost o mică şansă să intru în secta lor diabolică, fiind cumva dată pe spate de faptul că în filmul ăsta nu erau tocmai explicite acele momente în care cineva sugea sângele cuiva apoi îi rupea capul şi sângele umpela întreaga camionetă – deşi a fost un moment similar – iar introducerea în lumea perversă a lui Steph-aia nu mi se părea la momentul respectiv nocivă.
Apăruse True Blood şi oricât de încă dezgustată aş fi fost, am văzut primul episod – apoi a trebuit să văd întreaga serie şi apoi a doua şi vroiam cărţile şi mi-am zis că da, Twilight suge prin comparaţie.
Dar după, am vrut să citesc Vampirul Lestat şi Interviu cu un Vampir şi toate alea şi să văd şi cele 2 filme apărute după cărţile lui Anne Rice. Mi-am dat seama acum că True Blood suge.
După, m-am confruntat cu Bram Stoker şi filmul din ’92 şi mi-am zis că Anne Rice suge şi personajele ei sunt gay în sensul penibil al cuvântului fără a intenţiona să jignesc pe cineva care chiar are respectiva orientare.
După, am dat de filmele rated-B de prin ’80 şi ’70, Underworld, Vampires Diares în mod evident era de căcat deci am sărit peste experienţa asta, Blade, şi aşa mai departe. Erau chiar hilare şi cumva stupide dacă nu la fel de penibile.
Devenisem într-atât de interesată că împrumutasem cărţi şi citisem şi din poveştile din folclor şi cam tot ce puteam găsi pe internet, văzusem până şi documentare.
Apoi am ajuns la Louis Feuillade şi mi-am dat seama că, în realitate, nu a existat niciodată un film bun cu vampiri care chiar să respecte în totalitate ceea ce e întradevăr un vampir.

Revenind la filmul nostru, Vampires Suck. Încă nu a apărut (debea pe 18 august) dar fără să vreau, am dat în mod curios din întâmplare de el căutând o altă comedie numită Suck care a apărut în 2008 la festivalul de filme din Toronto în care joacă Iggy Pop şi Alice Cooper (apare prin septembrie 2010 pe DVD şi e un must must see, precum Lesbian Vampire Killers – comediile cu vampiri sunt cele mai bune, trebuie să recunosc [dovada]).

Filmul e făcut de respectabilii care au regizat şi Epic Movie sau Meet the Spartans pe care sigur le-ai văzut şi în caz de nu, ruşine. Este în mod clar o parodie după Twilight, făcându-se referinţe la Snooky sau Kardashian’s sau Real House Wifes ş.a. sau chiar la Buffy, the vampire slayer.

Aproximativ toate momentele te dau pe spate şi mai mult ca sigur vei găsi măcar o scenă în care să râzi – eu, cel puţin,  nu eram pregătită să o văd pe Bella într-un săculeţ de bebe, fiind cărată de tatăl ei până la Jacob sau ca actorii să respecte într-atât de bine toate gesturile sau mimica feţei celor originali – au fost mai mult decât geniali. Soundtrack-ul a fost întocmai potrivit fiecărei scene (vei fi surpins să auzi Muse pe fundal pe la început) şi mi-a plăcut că la sfârşit (spoiler) Edward e ucis de un fan Jacob, urmând apoi piesa de la Marliyn Manson, If I was you’re vampire.

Per total, nu cred că am fost dezamăgită de el şi nu cred că nici tu nu vei fi – indiferent dacă eşti un twipupinbut sau cititor de Nightlight

Advertisements