Dacă tot nu mai scrie nimeni despre nici un film mi-am zis să scriu despre un altul şi cum ultimul subiect abordat m-a dus cu gândul la Jean Rollin, atunci vampiri să fie din nou.

Requem for a vampire, 1971, deci.

Încep prin a spune că nu trebuie să fii băiat, tipă pe invers, poligam sau BDSM’ist ca să-ţi placă tipele din filmele sale, Rollin, geniul filmelor cu vampiri, cum i se mai spune, deşi pentru mine informaţia e la fel de ambiguă precum aia cum Hitchcock – geniul horror-urilor.

Începe (daca treci peste momentul logoului care te poate debusola (dacă mă înţelegi)) cu nişte clowni şi un tip, gonind într-o maşină în timp ce unul e ocupat să împuşte o alta din spate; apoi tipul care conducea maşina e ucis. Am zis „ok” şi am urmărit în continuare. Momentul în care mi s-a părut că distrubuţia e de caca e secvenţa următoare când cei 2 clowni îl dau pe ăla cu benzină pentru a incedia maşina. Nimic rău, zici. Poate că sunt eu paranoică sau cu un simţ al observaţiei prea bun, dar în timp ce-i turna pe moacă benzina  se observa cum inspira, cum strângea din ochi pentru a nu-i intra şi poate chair cum şi-a mişcat puţin capul şi alte gesturi mici din astea. Dar fie, e anul 1971. Ce ştiu eu? Înafară de filmele lui Rollin fie alegi a. Dracula cu o coafură Pompadour şi cu un accent rusesc, b. acţiuni cu vampiri afro-americani , c. romanţe cu vampiri gay.  Să ne bucurăm doar de vampiroaicele lesbi de care avem parte.
După cum îl descrie şi wiki,

Requiem pour un Vampire is a 1971 erotic horror film directed by Jean Rollin, about two young woman who find themselves trapped with no escape in a haunted castle ruled by a hoard of sexually blood crazed vampires.

E atât de blond de erotic că greşeala de tastare e făcută intenţionat (e young women).

Ok, deci clownii erau tipe, tipele furau haleală, scutere şi dormeau în cimitire, pe morminte. Oh, şi se speriau de mieunatul unei pisici. Nu pot spune decât un “mda” la modul lor de a vedea lucurile. Şi apoi una se împiedică, cade în groapa proaspăt săpată iar cealaltă se uită apoi cum 2 tipi o îngroapă de vie, ţinându-se de sicriu, tăcând şi probabil aşteptând să o întrebe cineva dacă vrea un taco (iniţial, mi-am imaginat că sunt undeva prin Spania sau Mexic din moment ce groparii pare-mi-se că vorbeau spaniola). Dar vai, numai după aproape 1 minut de acoperit sicriul, unul oboseşte şi preferă să vină mâine să termine treaba căci e “târziu” chiar dacă încă nici măcar nu a apus. Mai târziu vei afla că ambele aveau pistoale la ele. Dar fie, e anul 1971. Ce ştiu eu?

Apoi fug, fug, se sperie la văzul liliecilor – lilieci, care, de altfel, stau în plină lumină prinşi de crengi fragile. În momentele alea mi-am imaginat cum au stat producătorii lipindu-i cu superclei de copaci. Dar fie, e anul 1971. Ce ştiu eu?

Cât despre locaţie, puteau alege ceva cu mai multă personalitate căci acesta-mi aducea minte de bolul meu de cereale de dimineaţă cu un munte de ovăz gri expirat în el turnat de soră’mea ca să se distreze. Dar fie. Mulţi, mulţi de fie din toate punctele e vedere după cum vei vedea şi tu daca te vei uita la el. E un fel de film porno cu prea mult preludiu.

Şi din moment ce e un film francez, te-ai gândi că ai nevoie de o traducere, dar nu prea se omoară ei cu replicile inteligente şi dialogurile pline de informaţie în legătură cu istoria fiecărui personaj. Nici măcar atunci când vampiroaica le urmăreşte, nici atunci când cei 3 încearcă să le violeze (un imebecil de aşa zis actor mai degrabă o lovea pe aia blondă de masă ca şi cum şi-ar freca o rufă la spălat), nici atunci când una începe să lovească cu biciul pe imbecil, nici când sunt luate de păr de ea şi arătate vampiroaicei. Ca un film porno. Deci ai zice la început că te poţi lipsi de subtitrare. Până şi The Addiction din ’91 era mai dinamic din punctul ăsta de vedere.

În fine, apare şi vampirul, îşi deschide mantia, doi lilieci erau agăţaţi de-o parte şi de alta a ei de parcă era o modă funky a părului de sub braţ, cradrul se schimbă la alea două cu o privire de blondă la cumpărături în Taiwan, vezi liliecii cică muşcându-le gâturile, dar arătând ca 2 jucării de la McDonalds agăţate cu fir de undiţă (vei observa că motivul liliacului purtat iniţial ca accesoriu de gât e folosit şi pe post de dildo pre-istoric; asta sau tampon). Bla, bla, câteva minute mai târziu, oh, uite, tipele pe atunci erau mult mai păroase, sex, sex, dar debea aici începe să fie interesant, să existe dialoguri şi o poveste, încearcă să scape, iluzie optică sau ceva, ca să vezi, aici vampirii pot sta iniţial în lumină şi nici nu pier nici nu strălucesc, transformându-se treptat, iar puterile lor slăbesc în timp, ca să fie complet iniţiate trebuie să găsească pe alţii pentru a-i aduce la castel, hop, o păcăleală, numai una e virgină, ultimul vampir, ceva SM, cineva nu vorbeşte, fuu, aproape că i-a băgat chestia aia ascuţită în ochiul tipei, multe alte chestii, ai prins ideea, punct.

Aş fi avut mult mai multe de comentat, dar nu e tocmai genul de film care să mă fascineze pentru moment – dar dacă eşti un mare fanatec al filmelor cu vampri şi nu ai apucat să vezi măcar ăsta, Lips of blood, Fascination ş.a. a tipului ăstuia, nu ştiu neapărat dacă te mai poţi numi “fanatec al filmelor cu vampiri”. Iar dacă ţi-a plăcut Queen of the damned, New Moon, Vampire Diaries (diarie, într-adevăr), vai, vai, Cirque du Freak etc. te va vindeca mai mult ca sigur de mania ta pentru ele.

P.S., trailer.

Advertisements