Nick Willing pare a fi un mare fan al cartilor lui Lewis Carroll, caci acesta nu este singurul film al lui facut dupa cartile lui Carroll, cu toate ca este primul. In 2009, Nick Willing a regizat si filmul Alice (care a aparut in doua episoade) despre care nu am scris inca, dar cred ca o voi face in curand.

In film intalnim si nume de actori mari ca Robbie Coltrane (From Hell, Harry Potter) in rolul lui Tweedledum, Whoopi Goldberg (Blizzard, Girl Interrupted) care face vocea si fata pisicii Cheshire, Ben Kingsley (Schindler’s List, Shutter Island) care este Caterpiller. In rolul lui Alice o avem pe Tina Majorino (Napolean Dynamite). Oh, si daca nu am precizat pana acum, filmul este o productie Hallmark.

Este primul meu film adaptare dupa cartile cu Alice pe care l-am vazut. Eram destul de mica, ma speria, dar in acelasi timp imi placea foarte multe. Este destul de inovativ si foarte interesant, dar contine si grotesc. Trebuie sa spun ca am gasit un paragraf care imparte aceeasi opinia cu a mea despre faptul ca majoritatea filmelor dupa Alice combina cele doua carti: “I”m not crazy about the blending of both stories into one, to tell you the truth. It loses it’s thematic thread. That is, one story is essentially about a card game, the other is about a chess game. Who plays chess and poker at the same time?

Avand in vedere ca mai toti cunoasteti povestea plus ca am vorbit despre ea in articolul trecut (Alice in Wonderland – varianta Disney), in acesta voi vorbi despre ce mi-a placut la film si ce nu.

Mi-a placut:

– faptul ca personajele care vor juca roluri in Wonderland (Regina, Mad Hatter) apar si la petrecerea dinainte ca Alice sa ajunga in Wonderland si sunt oameni normali.

– are acea magie speficica filmelor Hallmark si schimba lucrurile – atunci cand o face – in unele extraordinare si interesante, poate chiar mai interesante decat cele din carte.

– replicile din caaarte! Mai ales dialogurile interioare ale lui Alice. Le-am adorat in carte, si majoritatea adaptarilor le-au ignorat.

Nu mi-a placut:

– culoarea rochitei lui Alice. Galben? Eeew, toate Alice-urile au fost albastre, ma bucur ca Willing nu a schimbat asta si in cel de-al doilea film al lui facut dupa cartile lui Carroll.

– obiectele miscandu-se singure: ca perdeaua ce acoperea usa si cutia cu prajituri “Eat me” al carui capac s-a dat singur la o parte.

– unele efecte chiar nu au fost credibile (ca impactul dintre lacrimile lui Alice si podeaua).

Am scris destul de mult, asa ca ma voi opri acum, desi mai am multe de spus. Dar pe scurt, actorii fac o treaba foarte buna si la fel si regizorul.

Nota mea: 8,66

Advertisements