Nu stiu daca sunt in stare sa scriu cum trebuie despre acest film doar totusi o sa incerc. Este povestea a trei femei care traiesc in epoci total diferite dar care au in comun faptul ca oricat de mult au incercat sa se elibereze din drama pe care o traiesc cu ajuorul mortii, viata a dat buzna de fiecare data. Este un film cu accente filosofice extrem de pronuntate, bazate pe niste drame personale, unele exteriorizate prin fictiune iar altele dand viata acelei fictiuni. Conform acestei situatii putem deduce ca uneori in viata realitatea distruge fictiunea dar niciodata nu o intrece, totul se petrece intre viata si moarte, ultima fiind cea care incheie un ciclu ritual pentru a putea trai iar si pentru a invata de fiecare data cat de frumoasa este viata defapt. Toate personajele acestui film au cunoscut fericirea sau cel putin au fost in cautarea ei, totul nemaifiind la fel in prezent, toti au trait chiar si pentru cateva clipe iluzia fericirii si toti tind sa se afunde in trecut considerand ca acele momente au fost singurele in care au trait cu adevarat, ne mai gasind un sens prezentului. Insa aici gresesc pentru ca “viata trebuie sa o traiesti asa cum este ca abia in final sa ajungi sa o cunosti si sa o iubesti, abia atunci o poti parasi…”

Totul incepe, din punct de vedere cronologic, in anul 1925 cand scriitoarea Virginia Woolf a carei viata este foarte grav afectata de o boala psihica avand predispozitia unor depresii extrem de grave ( asa este si in realitate, ea se sinucide datorita acestei boli in anul 1941) scrie romanul Doamna Dalloway. Cu cativa ani mai tarziu, dupa terminarea celui de-al 2lea razboi mondial, Laura Brown (Julianne Moore), in timp ce citeste acest roman incepe sa se identifice in adancul ei cu acea poveste pe care o confunda cumva cu drama sa personala, nesimtindu-se iubita de propriul sot acest lucru evidentiindu-se si prin comportamentul ei dar si prin vorbele sotului care nu a uitat nici acum visele pe care le avusese in razboi cu o femeie pe care nu o cunoscuse niciodata. Dupa ce a incercat sa se sinucida si nu a reusit si-a propus ca dupa ce se naste al 2lea copil sa paraseasca familia pentru a cauta un nou sens… asa si face. In prezent o avem pe Clarissa Vaughn (Meryl Streep) intruchiparea moderna a doamnei Dalloway, care doreste sa faca o petrecere pentru Richard, prietenul ei de care se indragostise, un poet sclipitor care scrisese si un roman in care mama lui murea. In cele din urma se sinucide multumit cu gandul ca ,odata, pentru cateva clipe, simtise fericirea alturi de Clarissa Vaughn, aceasta fiind singurul motiv pentru care el mai traise pana atunci. In final toate povestile descind una in alta, se contopesc intr-una singura cand, dupa moartea lui Richard, la usa lui Clarissa bate chiar Laura Brown care era defapt mama lui Richard.

Din punctul meu de vedere cea mai intensa parte a acestui film sunt dialogurile personajelor, dar dintre toate eu am remarcat in mod special o situatie in care replicile transced notiunea de dialog. Uitandu-se la o pasare moarta, Virginia si cu fetita surorii ei vitrege, spun urmatoarele:

Fata: Ce se intampla cand murim ?
Virgina: Ce se intampla?…Ne intoarcem din locul din care am venit.
Fata : Eu nu-mi aduc aminte de unde am venit..
Virgina: Nici eu
Fata: (privind catre pasare) Pare atat de mica…
Virginia: Da, asta se intampla si la oameni. Parem mai mici decat suntem.

Este cu siguranta un film care merita vazut si care isi merita toate premiile, il recomand celor cu predispozitie catre acest gen de poveste, se pot invata multe.

Advertisements