Am sa incerc sa va prezint doar partile pozitive ale acestui film pentru ca cele negative sunt evidente, orice poveste trebuie sa aiba un protagonist cu idealuri si un pic de dragoste care il ajuta la indeplinirea acestora. Insa, din punctul meu de vedere, nu poti acuza nici un moment acest film de platitudine sau de plagiat, aceste clisee au devenit obisnuite tuturor filmelor pentru ca numai asa pot regizori justifica schimbarile prin care trec personajele, pe mine la acest film nu m-au deranjat. Este un film greu pentru copii si un film plictisitor pentru adulti pentru ca umorul este destul de fin dar actiunea este foarte bine construita, in detaliu. Personal nu vad acest film ca fiind unul comercial insa cu siguranta o sa produca o schimbare pentru ca arata un alt mod prin care se poate exploata animatia, nu numai pentru amuzamentul publicului punand mai mult accentul pe dezvoltarea personajului central. Filmul se remarca mai ales prin satira extrem de fina dar si prin construirea actiunii, o regie foarte buna. Lucrul asta este foarte putin bagat in seama in general insa este esential in realizarea unui film de calitate.

Rango, o poveste cu aspectul unei fabule, in care un cameleon cu probleme de personalitate reuseste sa aduca speranta in Dirt, orasul in care a ajuns dupa ce a cazut cu tot cu acvariu dintr-o masina la o curba periculoasa. Interesant este ca Rango pare a se autodefini cu ajutorul propriilor idealuri, el reuseste parca sa isi controleze propria poveste inca de a inceput desi el nu stia nici macar cine este dar era constient ca poate fi orice, de aici si ideea filmului, nu te poti feri de destinul pa care il ai pentru ca tu poti fi oricine vrei, trebuie doar sa crezi si sa iti faci un drum. In film mai sunt prezente si niste elemente metaforice, “trecerea drumului, pe partea cealalta in cautarea spiritului vestului” nu a reprezentat altceva decat autocunoastere pentru ca abia dupa ce a intalnit spiritul vestului Rango a capatat incredere si a salvat orasul Dirt de la pericolul pe care il reprezenta lipsa apei. Un alt element ar fi “speranta” pentru ca intotdeauna “multimea simte nevoia sa creada in ceva”, fara aceasta idee Rango nu ar fi avut nici un succes. Filmul are un final fericit.

Povestitorii sunt aceste 4 bufnite care ii canta prohodul lui Rango pe tot parcursul filmului, intr-un mod cat se poate de ironic apar exact in momentul potrivit pentru a incepe sa cante, consider ca filmul nu ar fi fost la fel fara sarcasticul indus de aceste personaje unice ca tipologie pentru ca par a fi deasupra intregii povesti. Dar pentru ca Rango nu a murit ele au sustinut totusi ca moartea este iminenta si ca exista o probabilitate extrem de mare din a muri dintr-un accident casnic.

 



Poate ca o sa fiti dezamagiti de filmul asta daca va asteptati sa radeti exact ca la celelalte animatii care sunt facute special pentru a distra publicul. Rango nu este insa o comedie desi ironicul este prezent pe tot parcursul filmului, este o poveste cu dimensiuni usor filosofice, eu l-as recomanda mai mult celor pasionati de filme…

Advertisements