Muzicalurile nu sunt pe gustul meu, dar ăsta e chiar unul din filmele mele preferate, poate datorită şi faptului că, în timp ce-l priveam, mi se părea destul de bizar iar modul său de desfăşurare nu prea mă lăsa să-mi dau seama de acţiune la început, de ceea ce avea să urmeze, ceea ce mă intriga. Nu aş putea discuta despre detalii în legătură cu regizia, actoria sau orice altceva căci, în cazul ăsta, povestea în sine domină iar dacă ai văzut filmul biografic al lui Edith Piaf, are cam acelaşi mod de prezentare din punct de vedere cronologic. Dacă e să-l iau astfel, e povestea unui băieţel, Hansel, care s-a născut în Germania, chiar în anul construcţiei Zidului Berlinului, când mama sa, ca să citez, l-a luat cu roaba şi duşi au fost spre Est. A avut o copilărie ciudată, în sensul că părinţii lui s-au despărţit după ce mama sa a descoperit că tatăl lui îl molesta, apoi restul imaginii conturate de Hansel prezentă un tablou al veşnicilor roşii coapte nu numai ca gustare dar şi folosite de mama sa pe post de obiect de aruncat când el cânta cu capul în aragaz datorită căminului restrâns în care locuiau, spaţiu folosit şi pentru a asculta radioul american, unde găsea în idoli ca Iggy Pop sau Lou Reed adevărate modele. Trece rapid la anii de facultate, când a încercat să treacă Zidul Berlinului ca să-şi găsească jumătatea şi dă peste un soldat afro-american de care se îndrăgosteşte şi care îi promite că dacă se căsătoreşte cu el, astfel trebuind să pretindă că e femeie şi luându-i numele mamei sale, Hedwig,  ar putea să-l ducă în America, spre libertate. Acesta sfârşeşte în a-şi îndepărta penisul chirurgical pentru a părea convingător examenului medical dar a fost în zadar căci, imediat ce ajunge în Kansas, e părăsită de soţiul ei şi chiar atunci află că Zidul Berlinului a fost dărâmat. Cum spunea versurile uneia din piesele sale, “6 inches forward, 5 inches back, I’ve got an angry inch.”

Ajunge să lucreze ca bonă, astfel cunoscându-l pe cel care avea să devină, datorită ei, un cântăreţ foarte cunoscut. Între ei începe să existe ceva în momentul în care Hedwig îi oferă un hand-job în baie, dar devine ceva mai mult când, observând că ar avea înclinaţii muzicale, îl învaţă tot ce ştie în materie de muzică. Între timp, avea diverse slujbe, printre care şi cea care implica o trupă de coreeni (scena în care tocmai termina un cover după o piesă a lui Kurt Cobain şi mulţumea astfel: “thank you, ladies and gentleman, both of you”, e tipică concertelor sale) . Astfel, conflictul principal se bazează pe faptul că el, într-un moment când încep a deveni cunoscuţi, o trădează când află ce e cu adevărat şi sfârşeşte în a-i fura muzica, iar Hedwig prin a cânta prin localuri mizere exact aceleaşi piese în încercarea de a-l demasca, ba chiar creându-se un conflict în trupa sa de atunci şi ajungând să lucreze ca prostituată. Povestea e mult mai complexă de atât, existând şi un al doilea soţ ce are o obsesie cumva pentru perucile lui Hedwig şi care e complexat de faptul că nu o poate domina pe scenă iar din câte îmi amintesc el devine, la fel ca şi Hedwig, o ea. Dar ceea ce se întâmplă după, iar finalul şi, în general, toate acele detalii precum mitul originii iubirii, ce fac povestea absolut deosebită, le las pentru a fi descoperite de tine.

Advertisements