Este ecranizarea primului volum al romanului Morometii de Marin Preda. Ce am remarcat este ca si cartea si filmul au aceeasi atmosfera, ambele mi-au dat acelas sentiment de usoara teama indusa de limbaj si actiune. Asta este defapt singurul plus din punct de vedere artistic pe care il pot da cartii, prezinta o realitate necosmetizata a societatii romanesti dinaintea venirii legionarilor, cartea apartinand perioadei postbelice. Insa nu vreau sa aduc un elogiu nici filmului, nici cartii. Recunosc, m-am uitat la film sa vad daca ma plictisesc la fel ca la carte iar raspunsul este afirmativ, partea buna este insa ca am observat mai bine partile pe care le-am sarit din carte datorita monotoniei. Nici acum nu pot sa-mi explic de ce ar trebui sa studiem in liceu asta precum si alte carti precum “Moara cu noroc” , “Ion” sau “Mara”, refuz sa cred ca la asta se reduce originea noastra, dar nu despre asta este vorba acum, trebuie doar sa nu-mi mai pun atatea intrebari inutil.

Actiunea este simpla, o sa incetez sa fac o comparatie pentru ca nu exista mari deosebiri, regizorul a respectat pana si replicile cu strictete. Totul incepe inainetea izbugnirii celui de-al 2lea razboi mondial intr-un sat din Campia Romana.  O mare parte a filmului este tratata relatia sociala din sat si din familia Moromete. Ion Moromete, personajul central, fiind cel care avea si putina scoala si o filosofie personala asupra tuturor lucrurilor, avand monopolul in discutiile despre politica la intalnirile cu ceilalti sateni, anticipand foarte bine unele lucruri. Insa principala problema erau banii, pe care acesta ii datora statului pentru pamanturile pe care le poseda, multe din ele nemuncite ( deci ne exploatate financiar ). Acest impediment il opreste pe Moromete sa il dea pe cel mic la scoala si creeaza o atmosfera incordata in famile, fapt ce ii determina pe baieti sa plece pe rand de acasa, unii dintre ei incercand sa isi faca un viitor in Bucuresti. Filmul se termina atunci cand, dupa seceris, Moromete a avut destui bani sa isi plateasca taxele si sa il trimita pe cel mic la scoala ( desi il ironiza in continuu din cauza asta, avea totusi  responsabilitate).

Ce imi place mie la acest personaj, pe langa faptul ca niciodata nu a depins de nimeni, sunt ironiile lui foarte bine tintite si foarte direct spuse, chiar te duce cu gandul la un taran autentic, aici este si meritul actorului Victor Rebengiuc ( inca actor la Teatrul National din Bucuresti) care joaca rolul impecabil, chiar asa mi-l imaginam si eu pe Moromete.

Daca va ajuta cu ceva, puteti gasi un comentariu foarte bine facut aici si un rezumat aici. NU recomand nici filmul nici cartea, oricum toata lumea o citeste din obligatie, nu din placere.

Advertisements