Va recomand mai intai sa cititi cartea. Adica sunt omise multe detalii in film, pana si sfarsitul filmului e diferit, iar daca dupa vreti sa cititi cartea, n-o sa mai aiba acelasi impact. E bine ca macar ideea de baza a fost transpusa bine in film, insa nu e digerata de toti care il vizioneaza. Adica din cate am citit pe wikipedia, a fost catalogat de public drept un film de actiune “cu bataie”. Fii serios, luptele alea nu era pentru divertisment, dar sa va povestesc cam cum sta treaba.
Deci e vorba de tipu’ asta, fara nume, care are o viata plictisitoare fiind mereu plecat in calatorii de afaceri. Insa are o problema: insomnii. Fiindca nu poate sa doarma si niciun doctor n-a reusit sa-l ajute, si-a gasit alinarea in grupuri de suport moral pentru oameni cu probleme gen cancer testicular, sau paraziti intestinali sau chestii de genu’, care il induioseaza mereu si asa reuseste sa adoarma. Pana cand apare tipa asta, Marla Singer, si ii da peste cap planurile, pentru ca el si-a dat seama ca nici ea n-are probleme si vine doar de forma la grupurile astea. Ca sa nu o mai vada, face un aranjament cu ea: el vine la o parte din cluburi si ea la cealalta parte.
Intr-una din calatoriile sale cu avionul, naratorul nostru anonim il intalneste pe Tyler Durden, “cel mai interesant prieten de unica folosinta”. Personajul nostru il admira pe Tyler, iar acesta ii da cartea sa de vizita. Ajuns inapoi acasa, isi gaseste apartamentul in flacari. Acum ca nu mai are unde sa se duca, apeleaza la Tyler. Se intalneste cu Tyler, iar acesta il conduce la noua lor locuinta. Intr-o seara, in parcarea unui bar, Tyler si cu naratorul nostru incep sa se bata si atrag destul de mult public. De aici ii vine ideea lui Tyler sa infiinteze Fight Club, un club saptamanal, in care se aduna mai multi laolalta si se iau la bataie. Dar bataile astea aveau si ele un rost, adica oponentii nu se cunosteau, n-aveau probleme unul cu altul, erau lupte doar ca sa se elibereze de stresul provocat de societate. Si de aici nu va mai povestesc, va las sa va bucurati de film/carte si va spun doar ca intamplarile din film nu mai sunt ca cele relatate in carte, desi personal mie mi-au placut mai mult cele din carte.
Efectele folosite sunt destul de tari (exceptie finalul), mai ales in scenele cu lupte cu tot sangele ala, zici ca erau reale.
Actorii nu prea ii cunosc dar mi-a placut cum au jucat. Helena Carter a facut-o pe Marla mai bitchy decat era in carte (sau poate mi s-a parut mie), insa mi-a placut si de ea. Si partile cu Norton in rolul naratorului functionar monoton, apoi schimbare radicala intr-un smecher.
In concluzie, chiar daca au modificat destul de mult textul lui Palahniuk, filmul care e tare si merita vazut si merita sa fie in top 10 filmele anilor ’90.

I’m Jack’s favorite movie!

P.S. : Si un comentariu funny de pe youtube. : D

Audiences:

Male 18-24

Male 25-34

Female 13-17

This made me laugh. The teenage girls came to look at Brad Pitt while the males came to see it because we actually enjoyed the movie and could relate to Jack’s character and the depiction of modern society. Being male nowadays is not easy. We always have to pretend to concur with the womans point of view, pretend that we’re docil cute and harmless little puppies, and fake our way through life doing the same monotunous thing over and over again.

Advertisements