Stiu ca alesesem alte doua filme pentru tema “Carti ecranizate”, dar cum am terminat cartea Jane Eyre de Charlotte Brontë acum cateva zile si cum mi-a placut enorm m-am gandit ca mai bine as scrie despre ea, decat despre niste carti citite acum mult timp.

Am ales versiunea din 1996 a lui Franco Zeffirelli, ales nu doar din cauza faptului ca Zeffirelli a regizat multe filme dupa carti (si ma gandeam ca stie ce e important intr-un roman si ce NU trebuie scos, mai ales ca a luat parte si la nasterea scenariului) ci si pentru ca mi-a fost recomandat. Dar aceasta recomandare a venit din partea unei prietene care nu a citit cartea inca si nu avea cum sa stie ca vor fi taiate chiar partile mele favorite.

In mare parte, filmul respecta firul principal al povestii, insa amesteca detaliile si renunta la unele personaje sau la relatiile dintre personaje. Probabil din cauza timpului limitat (nu cred ca filmul a avut doua ore), insa mi se pare ca unele lucruri chiar puteau sa nu fie schimbate. Voi lua povestea in ordine cronologica si voi semnala toate aceste schimbari cand voi ajunge la ele.

Copilaria lui Jane.
Jane (copil – Anna Paquin, True Blood, X-Men) este orfana si locuieste cu matusa ei, Doamna Reed, o femeie ursuza care o uraste pe Jane si o trimite la Scoala Lowood pentru fete orfane. In carte, Jane duce cateva linistite la scoala si castiga stima unor eleve si profesoare, ca apoi sa se spuna despre ea ca este mincinoasa pentru ca asa a spus Doamna Reed. In film insa, Jane nu mai are bucuria de a se impriteni cu lumea, ci din prima este etichetata pe nedrept. In carte, aceasta nedreptate se indreapta, dar in film nu mai exista personajul care o putea salva pe Jane.Jane se imprieteneste insa cu Helen si Miss Temple, care in carte era directoarea scolii, in film fiind o simpla profesoara. Din fericire, personalitatea lui Miss Temple este pastrata si are aceeasi dragoste si bunatate pentru fete. Din nefericire, personalitatea lui Helen este oarecum opusa de cea a lui Helen din carte. Daca in carte avem parte de o Helen puternica, tacuta si retrasa, aici avem parte de o Helen care se baga in seama cu Jane (in carte Jane a fost cea care a abordat-o, nu invers), dar la fel de credincioasa si buna, cu toate ca mai slaba. In aceasta parte a filmului au avut replici foarte cute si unele scene au fost atat de frumos lucrate. Copilul Jane a fost exact cum mi-am imaginat-o.

Thornfield
Tranzitiile de timp sunt splendide. Jane (Charlotte Gainsbourg, Antichrist, The Cement Garden) a crescut si se decide sa plece de la scoala, unde era profesoara de doi ani, dupa ce a fost eleva 8, pentru a fi guvernanta intr-un alt comitat. Motivul? In film, pentru ca asa au vrut muschii ei, in carte a fost din cauza faptului ca buna ei prietena Miss Temple s-a casatorit si a plecat de la Lowood, iar Lowood nu mai avea acelasi farmec fara ea. Ajunsa la Thornfield, Jane este intampinata de Doamna Fairfax (Joan Plowright, 101 Dalmatians, Dennis the Menace) care este exact cum mi-am imaginat-o: blanda, prostuta si adorabila. Trebuie sa recunosc, unele personaje au fost nimerite! Nici tanara Jane nu este departe de cum era in imaginatia mea, iar interpretarea lui Gainsbourg a fost splendida. Pana in acest moment, filmul a fost foarte placut chiar daca avea mici absente.

Domnul Rochester (si altele)
Iar de aici, filmul se transforma intr-un dezastru pentru mine. Domnul Rochester (William Hurt) nu m-a dezamagit, insa relatia dintre el si Jane nu a avut acea sclipire ca in carte. Scena mea preferata cu Domnul Rochester deghizat in tiganca-ghicitoare a fost scoasa. Cum am mai zis, cuplul Rochester-Jane nu avea aceeasi magie. S-au respectat scene banale din carte, dar sa revin la poveste. Domnul Rochester, stapanul Thornfield-ului, era de cele mai multe ori plecat de acasa si venea foarte rar, iar atunci cand o facea nu statea mult. Asta pana acum. Rochester sta dubios de mult la Thornfield si timpul si-l petrece cu micuta guvernanta, Jane Eyre. Jane Eyre afla de rasetele stranii din Thornfield, dar toti sustin ca vin de la Grace, o servitoare ciudata. Intr-o seara, cineva provoaca un mic incendiu in camera domnului Rochester, iar Jane il salveaza. Imediat dupa, la Thornfield, vin multi musafiri printre care si Blanche Ingram, despre care se spunea ca se va casatori cu Domnul Rochester.

Jane pleaca de la Thornfield, deoarece matusa Reed este pe moarte. Jane afla de unchiul ei care vrea sa-i lase toata averea. Intoarsa la Thornfield, Jane afla ca Rochester chiar se va casatori chiar de la el si ca i-a fost gasita o alta slujba in Irlanda, Jane riposteaza si marturiseste ca nu ar putea sta departe de Thornfield si de el, iar el o cere in casatorie. Si acum urmeaza o alta scena preferata a mea, cand “fantoma” de la Thornfield ii rupe voalul lui Jane cu o zi inainte de nunta ei. Cu toate ca aceasta faza este introdusa mai tarziu, schimbata intr-un mod dragut, doar ca Jane deja cunostea “fantoma” si nici macar nu a fost de fata.

Sfarsitul
Voi incerca sa nu dau multe detalii, la fel cum am incercat sa nu o fac in cazul fantomii, cu toate ca sfarsitul este grabit, iar familia regasita (verii lui Jane) este scoasa, un lucru important pentru Jane din punctul meu de vedere. Nu o sa spun decat ca nu va mai avea loc casatoria si ca Jane va pleca. Unde pleaca si ce face putea fi dezvoltat mai frumos, dar cum am mai zis, probabil din cauza timpului scurt au decis sa scoata aceasta parte din carte si sa sara peste multe.

Recomand filmul pentru prima parte a lui sau daca nu ati citit carte, desi presupun ca si asa finalul o sa vi se para tras de par. De asemenea, interpretarea unora dintre actori merita si la fel si costumele! Eu sper ca filmul aparut luna trecuta (pe care abia astept sa-l vad cand o sa il gasesc in calitate mai buna) va fi mai bun decat acesta. O sa incerc sa ma uit si la celelalte adaptari.

Advertisements