Multi cred ca ar blama acest tip de comedii pentru simplul motiv ca subiectul nu este prea vesel, daca este privit superficial. Este o poveste care implica pe langa amuzament si o foarte mare doza de realism pe care o putem intalnii si in unle seriale pentru adolescenti, avand pana si o structura asemanatoare cu morala si monolog de final. Acest film chiar este o poveste despre adolescenti, cu perioada ei de schimbari si emotii. Este o comedie cu usoare tente dramatice care te fac sa te gandesti si sa realizezi ca viata chiar merita traita fara sa te implici emotional in lucrurile pe care nu le poti schimba. Acest tip de personaj este reprezentat de adolescentul cu idealuri, care aspira la niste lucruri de care nici lui nu ii este sigur ca ii plac, cum ar fi admiterea la o scoala de vara. Acest adolescent pare a se implica emotional in tot ceea ce il inconjoara, avand sau neavand legatura cu el. Pe langa toate acestea, o alta problema specifica varstei este ca cel mai bun prieten al lui era combinat cu fata pe care el o placea. Toate aceste fapte atragandu-i o stare de depresie.

Totul incepe cand un adolescent vine de buna voie la un spital psihiatric pentru ca vroia sa se sinucida. Este cu greu acceptat pentru ca nu prezenta niste probleme foarte serioase din punctul medicilor de vedere. In cele din urma fiind acceptat acesta vrea sa plece pentru ca isi da seama ca locul lui nu este acolo, insa este obligat sa stea 5 zile. In acest timp adolescentul incepe o noua viata in prmul rand pentru ca isi da seama ca nu este singurul cu probleme. Dar ce a declansat schimbarea este cu siguranta Noellle (Emma Roberts) care are exact energia si puterea de care el are nevoie pentru a realiza cat de mult greseste cand incearca sa faca lucruri pe care nici el nu le vrea cu adevarat. Intre cei doi se creaza o poveste foare frumoasa de dragoste.

Pe langa acest fir principal mai sunt si alte povesti, una dintre ele fiind legata de Bobby (Zach Galifianakis) care joaca cel mai bun rol de pana acum, din puctul meu de vedere. El este si mentorul adolescentului, fara sa vrea.

Filmul are si o parte de musical in care adolescentul canta impreuna cu ceilalti pacienti urmatoarea melodie:

Descoperind astfel ca el este in stare de multe lucruri pe care el nici nu le stia fiind prea ocupat cu indeplinirea idealurilor in care nici macar nu se regasea. El se regasea cel mai mult in desen si muzica, calitati ce nu il recomandau pentru meseria de avocat sau presedinte.

Recomand acest film cu vehementa, uitati si un trailer:

Iar daca va intrebati ce melodie este la finalul lui, uitati-o aici, mie imi place foarte mult :

Un alt soundtrack:

Monologul de final mi se pare foarte bun:

“What is this? Kid spends a few days in the hospital and all his problems are cured?” But I’m not. I know I’m not. I can tell this is just the beginning. I still need to face my homework, my school, my friends. My dad. But the difference between today and last Saturday is that for the first time in a while, I can look forward to the things I want to do in my life. Bike, eat, drink, talk. Ride the subway, read, read maps. Make maps, make art. Finish the Gates application. Tell my dad not to stress about it. Hug my mom. Kiss my little sister. Kiss my dad. Make out with Noelle. Make out with her more. Take her on a picnic. See a movie with her. See a movie with Aaron. Heck, see a movie with Nia. Have a party. Tell people my story. Volunteer at 3 North. Help people like Bobby. Like Muqtada. Like me. Draw more. Draw a person. Draw a naked person. Draw Noelle naked. Run, travel, swim, skip. Yeah, I know it’s lame, but, whatever. Skip anyway. Breathe… Live.

Advertisements