Am sa incerc sa nu fiu prea entuziasmat in exprimare. Povestea filmului este destul de complicata cu mai multe fire epice pe care daca as incerca sa le povestesc pe fiecare in parte vizionarea filmului nu ar mai avea nici un rost. Ce mi-a plact cel mai mult a fost regia, care mi s-a parut extraordinar de buna. Principala poveste este cea a doi turisti americani in Maroc. In timpul calatoriei autobuzul este impuscat accidental de catre doi copii marocani. In plan secundar sunt alte doua povesti ale unei bone care a trecut ilegal granita in Mexic si o adolescenta surdo-muta de nationalitate japoneza al carui tata este cautat de politie. La prima vedere, destinele celor 4 par diferite dar in cele din urma toate converg in aceeasi directie. Timp de cateva zile toate personajele se simt pierdute sau izolate, toti trec prin niste drame extrem de puternice care ar marca pe oricine. Din punctul meu de vedere, acest film este cel mai potrivit exemplu de drama. Pentru ca in el sunt implicate personaje cu culturi sau civilizatii diferite care trec prin conflicte interioare puternice acestea fiind la un moment dat singurul lucru comun, singurul lucru care ii uneste. Constructia filmului este unica in felul ei pentru ca exploreaza si barierele politice sau culturale care separa omenirea. Este un film complet pe care eu il recomand iubitorilor genului “drama”.

Acest film a castigat o multime de premii, cele mai multe dintre ele pentru cea mai buna regie sau cel mai bun fundal sonor. Acum l-am descoperit si eu pe Gustavo Santaolalla, soundtrakurile compuse de el special pentru acest film sunt foarte bine concepute si creaza acea admosfera de tensiune care pluteste peste tot. Din punctul meu de vedere daca nu ar fi fost muzica acest film nu ar fi fost chiar atat de intens. Regizorul este acelas care a facut si filmul Biutiful, film nominalizat la doua preimii oscar anul acesta.

Advertisements