Este foarte dificil sa vorbesc despre acest film foarte bun in comparatie cu alte filme romanesti. Tot timpul simt nevoia asta de comparatie pentru ca noi inca suntem la inceput, dupa parerea mea, si trebuie sa avem un anumit sistem de referinta ca sa vedem daca evoluam sau nu. Si avand in vedere ca mai mult de jumatete din distributie este formata din amatori care joaca atat de bine imi dau seama ca nu am cu ce sa compar. Ideea regizorului de a folosi actori amatori chiar din randul unor puscariasi aduce mai mult decat originalitate filmului. Aduce o doza de realsim autentic acelei “lumi”.  Acum nici nu ma mai intereseaza asa tare actiunea adormita si usor letargica prezenta si in acest film din moment ce avem deaface cu o idee originala si buna, respect asta.                         

Mi-am adus aminte de acest film pentru ca recent la televizor s-a anuntat moartea unuia dintre actori care suferea de o boala foarte rara a sangelui. Si nu regret ca am vazut filmul pentru ca mi se pare un exemplu de perseverenta. Nu este un film cu foarte multe replici, cu foarte multa actiune, dar cu o lupta interioara extraordinara. Un detinut dupa ce a stat 4 ani in inchisoare in ultimele zile de puscarie primeste o vizita neasteptata de la fratele sau de la care afla ca mama lor din Italia a venit sa il ia si pe el acolo. Pe langa asta se confrunta si cu o presiune psihologica foarte mare din partea colegilor care sunt invidiosi de eliberarea acestuia si il provoaca pentru a i se prelugii pedeapsa. El stiind ce urmeaza sa i se intample fratelui sau refuza cu indarjire sa se lase provocat desi umilinta la care este supus este sub demnitatea umana. Nu vrea ca mama lui sa ii strice si viitorul fratelui sau asa cu i l-a stricat si lui. Acest conflict, interior, si mai ales gandul ca o sa ramana fara fratele sau exact cand mai avea putin si era liber l-a determinat pe acesta la un gest destul de socant. Si aici revin la felul impecabil cu care se joaca acea scena de catre un amator pe de-o parte si de o actrita care joaca in primul ei film pe de cealalta parte.

Pentru a intelege de ce a luat filmul asta asa de multe premii trebuie sa treci peste forma lui si mai ales peste idei predefinite cu privire la “limbaj agresiv”, “manelisti” si “mizerie”, pentru ca tocmai elementele astea fac filmul credibil. Perspectiva din care trebuie sa privim acest film este aceea a penitenciarului, a mentalitatii detinutilor. Aceasta lume nu este in nici un caz ca cea dint-o campanie publicitara foarte cunoacuta acum cativa ani, ea este dura si plina de oameni cu un limbaj si un comportament mizerabil. Asa ca, inainte sa judeci acest film trebuie sa faci un mic exercitiu de imaginatie, in filmele cu peniteciare americane vedem rapperi negrii, intr-un penitenciar romanesc ce ar trebui sa fie?

Advertisements