Este o drama destul de puternica din punct de vedere psihologic. Eu personal nu as fi folosit copii mici intr-un astfel de film, dar probabil ca iar sunt eu prea grijuliu si imi sare din vedere povestea filmului. Ideea principala a filmului este inutilitatea de a distinge forme abstracte in natura doar pentru a avea un refugiu problemelor tale. Jocul propus de aceasta profesoara de matematica copiilor il poti privii in foarte multe feluri. Eu cred ca ii punea sa gaseasca numere in natura pentru a descoperi raspunsuri unor probleme care o macinau de cand era mica din pricina unui vecin care in fiecare zi avea un medalion cu un alt numar in functie de starea lui de spirit. Fiind incapabila sa inteleaga acest lucru, aflandu-se la un prag al propriei existente, pusa sa se maturizeze brusc si extrem de nesigura pe sine, actrita din rol principal angreneaza in propriul joc niste copii care si ei la randul lor au diferite probleme in familie. Nerealizand pericolul la care ii expune felul ei “distractiv” de ai invatat pe copii matematica. Pentru ca ei faceau o competetie din propriile probleme de viata din orice joc.

Aceasta nevoie de refugiu vine chiar din incapacitatea ei de a trece peste boala de care suferea tatal ei, insa printre eleve se remarca o fetita care ii da o lectie de viata. Mama ei era bolnava de cancer iar ea desii la suprafata parea a nu intelege exact ce se intampla adanc inauntrul ei se petreceau extrem de multe iar in final se dovedeste a fi mai puternica decat ea prin atitudinea pe care o avea in fata problemeleor pe care i le punea viata. Ea intra deseori in conflict cu o colega care suferea din cauza lipsei de atentie a profesorilor cauza fiind defapt niste probleme familiale. Acest conflict atinge un punct maxim destul de sadic din punctul meu de vedere, chiar daca de la inceputul filmului se anticipa cruzimea cu ajutorul unui basm. Morala basmului era ca trebuie ca fiecare membru al familiei trebuie sa se sacrifice pentru binele intregii familii, numai ca sacrificiul in aceasta poveste era unul fizic, fiecarui membru al familiei amputandu-i-se cate o parte diferita a corpului.

Chiar si asa, este de remarcat constructia perosonajelor pe care le jucau copii, fiecare avand probleme de comportament care derivau in principal din diferitele probleme pe care le avea fiecare in prorpia familie. Pana si acea fetita avea puterea de a intelege si era pozitiva datorita mamei ei care si ea parea destul de puternica psihic.

Jessica Alba joaca foarte bine rolul adolescentului in pragul de a devine adult care si-a pierdut bucuria copilariei din pricina problemelor medicale ale tatalui ei. In acest film este si o mica poveste de iubire care este total neconvingatoare din punctul meu de vedere. Insa starile si momentele grele prin care trece eroina principala sunt destul de bine jucate. Acest film nu este in nici un caz o capodopera iar eu nu l-as recomanda chiar oricui, este destul de socant pe alocuri.

Advertisements