Asta este un exemplu de film bun care a trecut aproape neobservat din cauza incarcaturii lui cu influente existentialiste. Pentru mine a fost un film de care nu am putut sa ma dezlipesc pentru ca mi-a captat atentia de la alte lucruri, iar asta nu se intampla foarte des. Mi-a adus aminte de o piesa de J.P Sartre care se numeste “Cu usile inchise”, acolo era vorba despre 3 personaje care se intalnesc in infern si nedumerite, fiecare incearca sa isi explice singur situatia spunandu-si povestea de viata cu o sinceritate brutala, fiecare dintre personajele care ascultau descoperind ca “Nu-i nevoie de flăcări şi smoală. Infernul sunt ceilalţi” si abia atunci si-au dat sema de adevaratul motiv pentru care usile infernului sunt inchise iar ei sunt impreuna acolo. Si in acest film este vorba despre un fel de infern nascut in sufletul personajelor datorita tradarii si prostiei unei societati cu o morala exagerata, aproape paranoica, in problemele rasiale. Cheia filmului se afla in secretele pe care le ascunde cu abilitate fiecare personaj si mai ales in morala lor. Anthony Hopkins si Nicole Kidman jucand impecabil o drama existentialista dincolo de orice film cu incarcatura psihologica, in unele momente actorii chiar par a juca o piesa de teatru cu usoare tente filosofice. Monologuri lungi care le tradeaza slabiciunile si trecutul care iese la suprafata din ce in ce mai mult sunt doua caracteristici esentiale ale unei drame de acest tip.

Structura filmului este extrem de complexa, cu povesti paralele care se intersecteaza abia la sfarsit. Aceasta structura complexa a filmului a dus la nevoia unui personaj cu rol de mediator intre aceste planuri diferite, un povestitor care nu este implicat direct in drama dar care asista la ea pana la sfarsit. Acesta este un scriitor, prieten al pesonajului interpretat de Hopkins care in final, dupa ce acesta moare intr-o imprejurare destul de ciudata, scrie o carte cu titlul “The Human Stain” care se voia a fi relevarea povestii la care asistase. El povesteste filmul de la inceput pana la sfarsit intr-o maniera subiectiva acest lucru neafectand caracterul obiectiv al actiunii.

Este un film foarte greu si lent, poate fi plictisitor daca nu ai o stare speciala, o nevoie de a urmarii o poveste ca asta. Pentru mine este un film care se apropie de statutul de capodopera si pot sa sustin asta in fata oricui nu este de acord cu mine.