Deci filmu’ asta e geniaaaaal, ca si cartea de asemenea. Povestea filmului are la baza cartea “Fata cu portocale” scrisa de Jostein Gaarder, autorul Lumei Sofiei, care e un geniuuuu. Tipu’ asta m-a facut sa iubesc Norvegia. Dar sa lasam parerile personale si sa comentam filmul.Bineinteles, la fel ca toate filmele inspirate dupa carti, regizorul trebuie sa adapteze povestea asa cum vrea muschii lui ca na. Nu stiu cine e regizorul filmului, dar chiar daca nu a ajuns la geniul lui Gaarder a fost o treaba asa buna cu povestea si a iesit asa frumoasa.

Georg Olav este un baiat din Norvegia, pasionat de astronomie. La aniversarea sa de 16 ani, mama sa ii aduce micul dejun la pat impreuna cu cadoul de la ea si un plic misterios. Georg il desface si afla ca e de la tatal sau mort de 10 ani (in carte era mort de 13 ani). Vazand plicul Georg se enerveaza pe maicasa si ii zice ca l-a uitat de tot pe taicasu si ca n-are de ce sa citeasca scrisoarea. In ziua respectiva, Georg trebuie sa plece la munte singur ca sa vada cu telescopul nu stiu ce cometa. In masina se mai cearta cu maicasa ca de ce n-a luat scrisoarea, iar in tren cand e singur, ce scoate Georg din ghiozdan? Scrisoarea de la ta-su (nesuferitule!). Desface primul plic si incepe sa citeasca. Ii zice acolo ta-su ca el are sa fie mort de mult cand va citi Georg asta si incepe sa-i spuna povestea fetei cu portocale. Si incepe sa-i povesteasca “ca ar fi fost o zi obisnuita daca n-ar fi intrat in acel tramvai…” si intra intr-un tramvai in care vede o tipa cu o punga plina de portocale de la care nu-si poate lua ochii. Si bineinteles, tramvaiul franeaza el da peste ea si tipa scapa toate portocalele. Se chinuie el acolo sa le culeaga de pe jos, e cu mainile pline de portocale si tipa ia doar o portocala si ii zice ceva gen “later” si dispare.
Intre timp Georg ajunge la munte si incepe sa urce la cabana. Pe drum si la cabana Georg trage cu ochiu la o tipa, care de asemenea se uita la Georg, dar nu schimba nicio vorba. “Revenind in scrisoare”, taicasu e acolo disperat sa afle cine e aceasta “fata cu portocale”. Vorbea cu un coleg de facultate, zicea ala “si care era asa buna ma?”. Ta-su zicea chestii ca e de pe alta planeta si a venit sa ne scape din monotonia vietii. Are o imaginatie foarte bogata ta-su (sa cititi si cartea sa vedeti ce-i trece si acolo prin cap :)) ). Si uite ca o vede iar pe fata cu portocale lipind un poster,care anunta un concert al corului bisericii de Craciun, si intrand intr-o cafenea. Bineinteles ca intra in cafenea si nu isi mai ia ochii dupa ea. Se aseaza la masa ei. Isi schimba niste replici penibile. Si la un moment dat o intreaba “Cine esti?” ; “Cine crezi ca sunt?” ; “Nu stiu” ; “Sunt o veverita!” si tipa pleaca.
Din nou secventa cu Georg. E dimineata, micul dejun, vine tipa aia la Georg. Si incep sa vorbeasca, el ii spune ca a venit sa vada nu stiu ce cometa, alea alea, ii poveste tipei ce sunt cometele nu stiu ce si acum tipa aia baga o replica geniala: “Why can’t stars just be beautyful?”. Incepe Georg sa urce iar pe munte, pe drum se intalneste iar cu tipa aia care era cu frasu, care face misto de Georg, el se duce mai departe la urmatoarea cabana. Acolo se opreste si incepe sa citeasca iar.
A venit Craciunu, asa ca ta-su s-a dus la biserica sa vad coru’ bisericii cantand. Bineinteles cum a intrat in biserica a observat-o imediat pe fata cu portocale in cor. Se termina slujba alea alea si astia 2 incep sa se plimbe prin curtea bisericii. Vorbesc acolo ce vorbesc si la un moment dat asta o saruta pe tipa si o intreaba cand o mai poate vedea. Ea ii spune pe nume (el habar n-avea de unde ii stie numele) si ii zice ca trebuie sa astepte 6 luni, dupa care se pot vedea din nou apoi dispare.
Apare si fata aia la cabana unde s-a oprit Georg si il surprinde in timp ce citeste. Il intreaba ce citeste, iar Georg ii spune ca e o scrisoare de la taicasu in care ii povesteste despre o fata cu portocale pe care o tot cauta. Intre timp isi instaleaza si telescopu, tipa aia se joaca cu telescopu’ lui aproape il strica, el ii mai povesteste despre comete, bla bla bla.
Revenim la povestea din scrisoare. Ta-su lu Georg e disperat, adica cum sa o astepte 6 luni. Colegu lui de camera ii zice ca n-are cum sa-l tina aia minte 6 luni, ca mai bine o uita si chestii de genu, pana cand primeste o vedere din Sevilia, cu o poza cu o livada de portocali, in care il roaga sa mai astepte putin. Asta cum vede vederea, pac s-a si suit in avion si la Sevilia. Ajunge in Sevilia si cauta livada de portocali din imagine. Ajunge in livada aia si intre timp mai spune chestii de genu “ca daca 2 persoane sunt menite sa se intalneasca sigur se vor intalni” si alte chestii de genu. In fine n-o gaseste pe fata. Se duce la o cafenea si acolo un timp, pe care nu-l cunoaste, ii zice ca il stie si ca stie unde o poate gasi pe fata cu portocale. Se duce ala la locu’ indicat si unde ajunge? La nu stiu ce universitate de arta, tipa fiind pictorita. Aia cand il vede ramane masca. Ies si se plimba, el ii zice ca n-a mai putut astepta si nu stiu ce, si tin minte o replica geniala. “De ce aveai atatea portocale atunci in tramvai?” ; “Voiam sa le pictez.” ; “Pai nu puteai sa iei o singura portocala si sa o pictezi de mai multe ori?” ; “Fiecare portocala e diferita, nu exista 2 portocale la fel. Asa si tu, acum n-ai venit aici pentru orice femeie, ci pentru o anumita femeie.”. Replica asta face tot filmu’, sincer. Apoi si-o trag in livada cu portocale si tipu’ se intoarce inapoi in Norvegia ca in 2 zile avea examen.
Georg acum e in afara cabanei, s-a lasat noaptea si asteapta sa apara cometa. Apare si tipa. Mai vorbesc nitel si apare cometa. Nemaipomenit, incredibil, dupa care o ploaie de stele. Tipa isi pune o dorinta, la fel si Georg si apoi incep sa se alerge prin zapada. La un moment dat asta cade in zapada si el peste ea intr-o pozitie d-aia perfecta pentru sarut. Si chiar cand ai impresia ca se vor saruta ce face nemernicu ma? Ii da cu zapada pe fata, cu multa zapada pe fata. Deci pentru chestia asta l-am urat tot filmu’! Aia isi da zapada de pe fata, dezamagita si intra in cabana. De dimineata Georg isi face bagajele si pleaca, ignorand-o aproape total pe tipa si o lasa cu buza umflata. Deci cat l-am urat pentru asta. In tren citeste ultima parte a scrisorii, cum ca in vara urmatoarea ta-su s-a casatorit cu fata cu portocale, care s-a dovedit a fi chiar ma-sa si dupa l-au nascut pe el. Ta-su afla ca are nu stiu ce boala si ca o sa moara si se apuca sa-i scrie scrisoarea lui Georg. Sfarsitul povestii.
Georg ajunge acasa, o gaseste pe ma-sa cu altu si incepe sa tipe la ea cu afirmatii “tata te iubea si tu acum esti cu asta?”, au ei acolo niste discutii de genu’ , dar se impaca in cele din urma. Filmul se termina cu Georg care se duce la mormantul lu’ ta-su si lasa un buchet de flori, dar se intoarce ia buchetu’ si lasa la mormant doar o floare, apoi da fuga repede in gara unde o intalneste iar pe tipa aia si ii da ei buchetu’ de flori, dupa care in sfarsit se saruta cu ea. The end of the story.

Despre actori n-am ce sa zic ca nu cunosc niciunu, dar mi-a placut ca toti au fost norvegieni, d-aia sateni-blonzi cu ochii albastri sau verzi. ❤

Va recomand atat filmul cat si cartea deoarece povestile sunt oarecum diferite, insa mie cel putin mi-au placut foarte mult si de obicei nu ma dau in vant dupa chestiile romantice. Vizionare placuta!

Advertisements