Nu am mai vazut nimic interesant de foarte mult timp, iar de cand s-a intors verisoara mea, filmele curg pe banda rulanta.

The Lovely Bones ( Din Raiul meu)  este ecranizarea bestseller-ului cu acelasi nume al autoarei  Alice Sebold, in regia renumitului Peter Jackson.

Actiunea filmului este prin coloratii ani ’70, iar totul se invarte in jurul mortii lui Susie Salmon o pustoaica de 14 ani, a carui suflet se afla acum in zona dintre cele doua lumi. Ea vegheaza si isi face simtita prezenta ajutandu-si familia sa-l descopere pe cel ce a ucis-o.

Scenariu nu m-a dat pe spate, dar imaginea, cadrele fac toti banii, iar asta arata din nou valoarea lui P. Jackson.  O atmosfera fantastica, colorata si luminoasa ce confera o alta perspectiva acestei drame.

Din distributie fac parte Mark Wahlberg, Susan Sarandon, Stanley Tucci, Michael Imperioli şi Saoirse Ronan, iar cea din urma are un viitor promitator.

Advertisements

De la regizorul Gurinder Chadha (Bend it Like Backham), avem aici una bucata film cu adolescenti mai nehormonosi, englezi si o protagonista de 14 ani care incearca sa se maturizeze.

Georgia Nicolson are 14 ani si impreuna cu cele 3 prietene, incearca sa-si gaseasca iubitul perfect, fac teste siropoase din reviste de fete si incearca sa-si dezvolte o viata sociala cat mai…sociala.  Are 2 parinti care inca se saruta , ceea ce o enerveaza la culme, tatal ei e ultraprotector, are o sora care se crede pe jumatate pisica si un motan, Angus care se nimereste la mijloc in acest joc adolescentin.

Apoi apar cei 2. Frumosi, atletici, sanatosi si unul dinte ei cantaret. Georgia si prietena ei Jas se amorezeaza instantaneu. Jas pune mana pe Tom, fratele lui Robbie, ce este tinta inimioarelor Georgiei. Si de aici incep o serie de peripetii nebunesti, cu accent englezesc, umor la fel de britanic si formatii de baieti cu par in ochi.

Filmul e dragut, la final iti dai seama ca rabdarea te trece marea. E bun sa-l vezi in weekend sau in mijlocul saptamanii, cand te plictisesti si vrei sa razi. Coloana sonora e frumoasa, actori mai necunoscuti.

A da! E mai mult pentru fete.

Si o replica draguta :

Robbie: I wrote a song about you.
Georgia Nicolson: Really?
Robbie: Yeah. It’s called “Bitch in Uniform”.

Cine a citit Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde mai bine sa nu se uite la film. Cine a citit sa-si imagineze ca e o ecranizare a unei alte carti.

Eu m-am incadrat in a doua categorie.Nu am citit cartea, dar m-am documentat in legatura cu ea destul de mult.

Oricum…. Actiunea filmului e plasata in 1980, cand Henry, un manager este atras de frumusetea fizica a lui Louis, un tanar ucenic la studioul foto al faimoasei Bae. Henry incepe sa-l fotografieze pe Louis si ii arata un foarte reusit portret al sau si ii povesteste de Wilde si portretul lui Dorian, iar Louis este facinat de poveste si ii doreste si el soarta lui Dorian. In acest fel isi schimba identitatea, devine Dorian, poza imbatraneste in locul sau, iar el ramane tanar si frumos, devine si bogat, pentru ca ajunge un fotomodel cunoscut. Bineinteles ca nu totul e floare la ureche, in viata lui Dorian petrecandu-se o serie de evenimente tragice.

cat despre imbatranire….ei bine, portretul nu imbatranea normal, iar in cei 20 de ani, tot bine ar fi aratat. Fotografie imortaliza de fapt starile lui Dorian, pacatele (caci savarsise muuulte), frustrarile, toata partea sa negativa. Si cum e normal, spre sfarsit se satura de statutul asta.

Ca joc actoricesc….e foarte slab filmul. Sunt actori despre care nu s-a auzit mare  lucru, cu exceptia lui Malcom McDowell care e mai activ. De imagine nici nu mai zic, pentru ca parea o filmare facuta prin anii ’80-’90.

Dar vazand filmul asta, vreau acum foarte mult sa citesc cartea si sa vad si noua ecranizare a cartii.

La cat de interesant e filmu, nici trailerul nu l-am gasit.

P.s.: nu stiu de ce peste tot apare cu numele de Dorian, cand pe poster scrie altceva.

_______________

regia: Allan A. Goldstein

distributia: Malcolm McDowell, Ethan Erickson

durata: 89 minute

Dupa multe luni de asteptare, uite ca azi de dimineata am mers sa ma bucur de o noua avalansa burtoniana de imagini.

Frumoasa “magie” a 3D-ului mi-a dat dureri de cap si usturimi de ochi, iar ochelarii aceia, pusi peste ochelarii de vedere, imi tot alunecau peste nari de nu mai puteam respira normal. Dar astea sunt lucruri minore in comparatie cu ceea ce  am vazut.

In primul rand, e un scenariu original,  stiind deja cu totii ca Burton si-a imaginat o Alice de 19 ani, la granita dintre visele copilariei si drumul matur ce-l are in fata. Apar o serie de noi personaje, ce au fost ignorate in alte filme/animatii, dar cine a citit “Alice in Tara din Oglinda” stie de Jabberwock, Brandersnatch .

CUm am spus mai sus, Alice are 19 ani, e pe cale de a se marita, dar fuge de la petrecerea de logodna urmarind un iepure alb. Si iar ajunge in Tara Minunilor, care de fapt e Tara de Jos, si da peste o serie de creaturi, ce par disperate dupa ajutorul ei.

Alice isi recapata “multul” ei, dupa ce este acuzata de Palarier ca l-a pierdut, isi aminteste de aventura sa de cand a fost mica si isi regaseste curajul de a invinge “monstrii ratiunii”, caci asa il vad eu pe Jabberwock, acea parte din mintea ei, o frica ascunsa ce trebuie inalturata si numai ea este cea care trebuie sa se lupte cu el. In scena luptei, Alice apare ca o Ioana d’Arc sau ca Sf. Gheorghe cu balaurul. Deja si relatia cu celelalte personaje se cam schimba, mai ales cea dintre ea si Palarier, intre ei producandu-se un schimb de priviri si vorbe mai profunde.

Cat despre joc, stiim ca sunt nume mari in distributie, precum Johnny Depp, Helena Bonham Carter, Christopher Lee, Alan Rickman, Anne Hathaway. Cu exceptia celo care au fost dora in “rol de voce”, restul s-au ridicat la nivelul astepatilor. Personal, Anne Hathaway a facut in rol foarte bun, pentru ca nu am vazut-o niciodata asa de diafana, distrata, dar totusi foarte atenta, cum a fost in rolul Reginei Albe. Rolul de Regina Rosie i s-a potrivit ca o manusa lui Bonham Cartei, iar despre Johnny Depp, pot spune ca si-a indeplinit misiunea de a vorbi cu limba incolacita si facand gesturi alambicate gen Jack Sparrow. Cat despre Mia Wasikowska (19 ani) , pare o tanara promitatoare, dar daca nu va face ceva si mai bun, probabil va ramane o vesnica Alice.

Acum, ce am inteles eu din film, e ca spre deosebire de celelalte, unde Alice o fetita, ce abia descopera lumea, iar imaginatia se confunda cu realitatea, in filmul lui Tim Burton, Alice se cam desprinde de frumoasa lume a copilariei, se maturizeaza, invata ca trebuie sa faca sacrificii si pentru ceilalti, dar nu uita de spiritul ludic din ea, de vise si prieteni plasmuiti , ce o ajuta sa treaca mai departe spre o noua etapa din viata ei.

____________

regia: Tim Burton

distributia: Johnny Depp, Helena Bonham Carter, Anne Hathaway, Mia Wasikowska

durata: 109 minute

Actiunea filmului se petrece in 1936 si vizeaza viata a cinci surori irlandeze, si este ecranizarea dupa piesa cu acelasi nume scrisa de Brian Friel, ce a castigat si cateva premii Tony.

Este ultima vara a familiei, povestita de Michael, fiul celei mai mici surori, un copil din flori, care este iubit de toate cele cinci femei din viata sa.

Surorile Mundy, au o viata grea, locuind intr-o casuta departe de sat, iar fiecare isi castiga existenta din ce poate. Kate ( Meryl Streep) este cea intelectuala, predand la scoala bisericii. Este o fire conservatoare, religioasa si ii place sa-i domine pe toti. Maggie are o fire vesela, ii place sa canta si sa danseze si fumeaza. Agnes se ocupa de casa si pare a fi “servitoare neplatita” a casei; este serioasa si are grija de ele. Rose, pare putin inapoiata; are o relatie cu un barbat insurat, dar parasita de nevasta, e foarte visatoare si copilaroasa. Iar Christina, cea mai tanara si cea mai frumoasa, mama lui Michael, tot pe langa casa sta, are grija de odrasla ei.

Filmul incepe cu intoarcerea lui Jack, fratele lor cel mai mare, dupa 25 de ani, cat a fost misionar in Africa. Ii este greu sa se adapteze la lumea “civilizata”, caci pare mult mai atasat de ritualurile primitive, decat de rugaciunile catolice. Kate il considera bolnav, dar el este practic liantul lor spiritual. Apoi apare Gerry, tatul lui Michael, iar el este liantul lor de familie, barbatul in casa, care ii aduce fericirea Christinei si a lui Michael.

Iar Lughnasa este o sarabatoare pagana, irlandeza, sarabatorita in august, cu foc, dans si muzica.

Acesta este si motivul pentru care surorile isi uita preocuparile, felul lor de a fi si se prind de maini si danseaza pe frumoasele acorduri irlandeze.  Este momentul cel mai fericit din viata lor, cand sunt numai ele, iar spiritul Irlandei le patrunde.

Apoi totul se destrama, pentru ca Agnes si Rose, pentru o viata mai buna si bani pentru familie, pleaca cu gandul ca vor ajunge in America. Kate ramane fara slujba, iar Gerry este ranit in lupta contra lui Franco din Spania. Numai Jack, ramane sa contemple luna si stelele si natura.

Asta este cea mai frumoasa secventa din film.

Acesta este genul de film care are cam de toate: scenariu, actori buni, joc exceptional.

_____________________

regia: Pat O’Conner

distributia: Meryl Streep

Durata: 96 minute

Acesta e genul de film pe care vrei sa-l vezi si sa-l vezi si iar sa-l vezi, pentru ca are de toate: efecte, umor, inteligenta, plus actori cu rezonanta.

In film e vorba de Madeline si Helen, doua tipe, care au cam trecut de prima tinerete. Prima ii fura iubitul lui Helen. Cea din urma intra intr-o depresie si o obsesie de a o vedea pe Madeline moarta. Dupa ceva ani, cele doua se intalnesc, iar Helen arata absolut incredibil, in timp ce Madeline da semne de imbatranire. Si uite asa, cele doua capata elixirul tineretii si ajung sa fie niste moarte vii, iar bietul barbat ce face parte din acest triunghi amoros, mai ca-si pierde mintile.

Efectele sunt bune, atat pentru acea perioada cat si pentru zilele noastre. Avem replici si un joc bun, iar scenariu e, zic eu, original.

Ca distributie, avem nume mari: Meryl Streep, Bruce Willis, Goldie Hawn, Isabella Rossellini.

_____________

regia: Robert Zemeckis

distribuita: Meryl Streep, Bruce Willis, Goldie Hawn, Isabella Rossellini

durata: 103 minute

Daca ar fi sfarsitul lumii in 2012, atunci eu una nu m-as baza pe niciun Guvern.

Iar filmul nu m-a impresionat. Adevarul e ca te cam sperie ca sa zic asa, pentru ca iti arata un posibil viitor, dar daca totul ar fi la fel de usor ca un SF, ne-am salva toti.

Multe lucruri se bat cap in cap, clisee peste clisee, efecte care par mai degraba desene animate, decat lucruri reale, legile fizice sfidate cu nerusinare.

Filmul il are in vizor pe Jackson Curtis ( John Cusack), un scriitor divortat care afla ca minunatul Guvern american stia de cativa ani ca se apropie o catrastrofa, au construit niste arce si s-au candit sa salveze doar oamenii bogati, botoxati si limitati (majoritatea albi). Atunci lui Cusack ii vine geniala idee (unicul pe Pamant care s-a gandit la asa ceva) de a lua un avion, sa-si salveze familia si pe cel care i-a luat locul in viata fostei neveste. Si asa scapa si cu masina si avionul de navalnicul fum mai mult solid decat gazos, de bulgari de foc, de la eruptia parcului Yellowstone.

Si dupa ce mai trec plin cateva clipe de groaza si pilotare a avionului ca intr-un joc pe calculator, ajung in China ( marele “port” de plecare spre o noua era).

Rusul cu care erau si-a luat odraslele gemene si a plecat pe arca, saracii americani si amanta rusoaica au fost luati cu ocazia de micul buddhist si reusesc sa se urce pe nava.

De aici, 2012 incepe sa devina Titanic, Armagedon si alte filme de genul, singurul lucru care lipsea fiind Bruce Willis sa salveze lumea.

In final au ajuns pe Africa a carei forma s-a schimbat, iar acolo arata ca profilul unui aborigen cu craniul homo sapiens. Iar planeta va fi populata de negri mititei si chinezi (eu ma bucur).

____________

regia: Roland Emmerich

distributia: John Cusack, Chiwetel Ejiofor

durata: 157 minute