fantastic


Ce pot sa spun, genial. Nu ma asteptam sa fie chiar atat de bun dupa ce am privit trailerul dar distributia m-a convins. Pe langa Jim Carrey joaca foarte multi actori de comedie renumiti. Avand o scenografie geniala filmul transmite toate emotiile pe care un om poate sa le aiba. Deci, cu siguranta este unul dintre cele mai bune filme vazute de mine. Nu am mai fost demult asa entuziasmat de un film, nu stiu de ce mereu filmele bune raman putin in umbra doar pentru ca nu se aliniaza normelor. Tocmai deaia sunt bune, pentru ca te uiti si zici… woow nu am mai vazut asa ceva pana acum, ce combinatie ciudata.

Daca nu a-ti fi vazut celelalte filme ale lui Jim Carrey a-ti fi descopreit cel mai complet actor modern numai din acest film. Nemaipunand la socoteala filme precum Number 23 sau Eternal Sunshine of the Spotless Mind. Multi zic ca comicul lui este deja plictisitor, toata lumea il stie din comediile lui in care se “prosteste” ca sa faca lumea sa rada, putina lume il stie din drame sau animatii, si mai putini insa in filme precum asta. Filmul merita sa il vezi special pentru Jim Carrey asa cum nu il vezi in toate filmele, cu o mimica si o expresivitate a corpului care exteriorizeaza printr-o dezinvoltura care iti  intrece orice asteptari, oricat de sceptic ai fi inaintea vizionarii acestui film. Cu siguranta, nu orice actor ar fi putut juca acest rol. (more…)

Advertisements

Debutand la Un Certain Regard in cadrul festivalului de la Cannes, Kuki ningyo (tradus in engleza Air Doll) mi-a amintit de Pinocchio, cu exceptia ca aici stapanul lui Nozomi, o papusa gonflabila, isi doreste ca ea sa nu fi avut niciodata o inima, pe cand dragul de Geppetto dorea una pentru a sa papusa din lemn (mbine, dar Geppetto nu intretinea relatii sexuale cu papusa lui).

Nozomi, papusa gonflabila a lui Hideo, un personaj anost care se tine departe de relatiile cu ceilalti oameni, capata o inima pe neasteptate, iar de fiecare data cand Hideo este plecat la munca, Nozomi profita de timpul liber si exploreaza lumea din jurul ei. Invata despre viata, moarte, filosofie, se angajeaza intr-un magazin de filme si se indragosteste. Dar lucrurile nu sunt roz mereu, si cineva ii descopera secretul. Sa nu va mai spun si ca stapanul ei isi cumpara un model mai nou de papusa gonflabila… (more…)


Un film din categoria celor care te lasa pur si simplu fara cuvinte.Un film complicat, care te poate face la un moment dat sa renunti la el, insa, merita urmarit pena la capat. Acest film dovedeste ca mai sunt inca idei neexploatate in cinematografie. Mie cel putin mi-a creat impresia unui experiment cinematografic la care trebuie sa fi foarte atent sa nu pierzi firul unei actiuni si asa fara nici o logica de moment. Eu cred ca asta este un film care poate lua o simbolistica distincta fiecarui privitor. Este un film care expune niste idei complexe despre viata, care pe mine m-au intrigat si m-au facut curios in acelas timp. Nu am sa va spun nimic din continutul filmului pentru ca as strica tot farmecul iar asta este un film care trebuie vazut de toata lumea. Alte filme pe care eu le consider ca niste experimente datorita nepromovarii lor in contradictie cu continutul artistic extraordinar in afara de acesta mai sunt  The Lovely Bones sau The Fountain. Aceste trei filme, din punct de vedere scenografic, sunt cele mai complexe pe care le-am vazut pana acum.

Jared Leto un actor inca tanar face un rol extraordinar. Il mai puteti vedea in roluri la fel de bune si in Requiem for a dream sau Fight Club.

(more…)

Film in limba spaniola, are mai multe variante de titlu. In romana se numeste Labirintul lui Pan, care este traducerea titlului englez Pan’s Labyrinth. Este unul dintre putinele filme pe care eu le consider o capodopera a artei de a face film. Pentru mine acest film este unul dintre cele mai puternice din punct de vedere al impactului psihologic. Un film care pune fata in fata cea mai neagra parte a naturii umane aceea a pornirii unui razboi civil si cea mai fascinanta parte a ei adica imaginatia extrem de bogata unui copil. Filmul surprinde atat prin scene de o duritate extrema cat si prin fantezia fara limite a unei fetite care se refugiaza intr-o legenda adusa la viata de catre propria imaginatie. Este o combinatie foarte ciudata de nuante. Insa nici imaginatia fetitei nu este foarte vesela daca asta va imaginati cand spun opozitie, mie, cel putin mi-a dat fiori in unele faze iar eu nu sunt foarte usor impresionabil cand vine vorba de filme.  Un film mai mult decat complet, un film original si socant prin abordare. Puteti spune ca este un fel de Alice in Wonderland mult mai negru.

Poate ca acest film este despre clipele prin care trec copii in timpul unui rasboi civil iscat de un singur om, urmat de o intreaga natie. Un film despre ororile fascismului si repercusiunile psihologice ce rezulta din acestea. Si in aceals timp un film despre puterea imaginatiei in raport cu traumele traite de un copil. Fetita s-a refugiat intr-o poveste in care era printesa lunii, care se intoarce in lumea din care a venit. Labirintul este un simbol al autoregasirii in timp ce probele prin care este pusa sa treaca nu sunt altceva decat incercarile la care suntem cu totii supusi pentru a ne regasi atunci cand un lucru exterior ne marchiaza. De aceasta data, aventura imaginara prin care trece fata nu este decat exteriorizarea unui ideal imposibil intr-o lume in razboi. Poti vedea o fetita ce inca mai incearca sa ramana in lumea copilariei in ciuda nebuniei lumii adultilor din jurul ei in perioada imediata de dupa terminarea razboiului civil din Spania. (more…)

Nu imi prea place posterul, insa nu am gasit altul. Asa ca nu voi face comentarii la adresa lui (dovleacul e dragut).

Inainte de a incepe articolul propriu-zis, trebuie sa marturisesc ca sunt o fana a filmelor pentru copii si a gemenelor Olsen (mai ales cand erau micute). Filmul le combina pe amandoua, l-am mai vazut de multe ori, dar nu ma deranjeaza sa-l revad. Oh, si stiu ca se apropie Craciunul, dar inca imi e dor de Halloween.

Kelly si Lynn sunt gemene, dar urasc acest lucru. Povestea are loc in apropierea Halloweenului. Fetele castiga la un concurs de dovleci o bagheta magica, doar una, asa ca sunt nevoite sa invete sa o imparta. Parintii lor le iau de la petrecere si in drum spre casa fac o oprire la matusa Agatha pentru ca au probleme financiare si sunt pe punctul de a-si pierde casa si spera ca matusa Agatha, o femeie rece si singuratica, le va da cu imprumut niste bani. Pentru ca matusa Agatha uraste copiii, fetele raman in masina impreuna cu cainele lor. Insa stiti cum sunt copiii de 7 ani: se plictisesc usor. Asa ca fetele parasesc masina si se plimba prin curtea casei matusii Agatha si dau peste groparul “Mr. Grave Digger”, care le spune o poveste intamplata acum multi ani, cand doua fetite de varsta lor, gemene, au cautat Piatra Lunii, o piatra despre care se credea ca indeplineste orice dorinta. Una dintre ele o gaseste dar nu vrea sa o imparta cu sora sa, asa ca nu ii spune acesteia. Multi ani mai tarziua, geamana care a gasit Piatra o inchide pe sora sa intr-o oglinda. Pana la urma, fetele afla ca cele doua gemene sunt matusa Agatha si matusa Sophia si decid sa o salveze pe matusa Sophia sperand ca ea le va imprumuta banii necesari pentru a-si salva locuinta. Si de aici incep aventurile.

Personajele sunt simple, insa fiecare cu un dram de fantastic in ele:

Kelly si Lynn se cearta mai mereu si nu vor sa imparta nimic si urasc sa fie gemene, insa in adancul sufletelor lor se iubesc si ar face orice una pentru cealalta.

Oscar este un om-pitic, care traieste singur in mijlocul unei paduri deoarece nu ii place ca ceilalti sa-l vada atunci cand nu este imbracat in clovn. Atunci cand este clovn, oamenii rad cu el, nu de el. Oscar este un personaj magic si unul dintre preferatii mei mai ales ca sustine ca imaginatia unui om este mai mica, cu cat el este mai mare si pentru ca are incredere in gemene inca de la inceput.

Mr. N este un om care locuieste sub pod si care isi doreste sa fie foarte bogat, insa Domnul N va descoperi ca in viata sunt lucruri mai importante decat banii.

Grave Digger este un gropar foarte fricos, care nu suporta intunericul, si care are multe de invatat despre ce inseamna sa fi curajos.

Matusa Agatha este o vrajitoare rea, egoista si lacoma.

Intr-un fel, personajele ma fac sa ma gandesc la personajele din Vrajitorul din Oz. Actorii se potrivesc foarte bine cu personajele lor si fac o treaba excelenta.

Recomand filmul tuturor copiilor, mici si mari, mai ales ca are multe lectii despre prieteni si curaj. Este un film educativ, dar amuzant si atractiv.

Nick Willing pare a fi un mare fan al cartilor lui Lewis Carroll, caci acesta nu este singurul film al lui facut dupa cartile lui Carroll, cu toate ca este primul. In 2009, Nick Willing a regizat si filmul Alice (care a aparut in doua episoade) despre care nu am scris inca, dar cred ca o voi face in curand.

In film intalnim si nume de actori mari ca Robbie Coltrane (From Hell, Harry Potter) in rolul lui Tweedledum, Whoopi Goldberg (Blizzard, Girl Interrupted) care face vocea si fata pisicii Cheshire, Ben Kingsley (Schindler’s List, Shutter Island) care este Caterpiller. In rolul lui Alice o avem pe Tina Majorino (Napolean Dynamite). Oh, si daca nu am precizat pana acum, filmul este o productie Hallmark.

Este primul meu film adaptare dupa cartile cu Alice pe care l-am vazut. Eram destul de mica, ma speria, dar in acelasi timp imi placea foarte multe. Este destul de inovativ si foarte interesant, dar contine si grotesc. Trebuie sa spun ca am gasit un paragraf care imparte aceeasi opinia cu a mea despre faptul ca majoritatea filmelor dupa Alice combina cele doua carti: “I”m not crazy about the blending of both stories into one, to tell you the truth. It loses it’s thematic thread. That is, one story is essentially about a card game, the other is about a chess game. Who plays chess and poker at the same time?

Avand in vedere ca mai toti cunoasteti povestea plus ca am vorbit despre ea in articolul trecut (Alice in Wonderland – varianta Disney), in acesta voi vorbi despre ce mi-a placut la film si ce nu.

Mi-a placut:

– faptul ca personajele care vor juca roluri in Wonderland (Regina, Mad Hatter) apar si la petrecerea dinainte ca Alice sa ajunga in Wonderland si sunt oameni normali.

– are acea magie speficica filmelor Hallmark si schimba lucrurile – atunci cand o face – in unele extraordinare si interesante, poate chiar mai interesante decat cele din carte.

– replicile din caaarte! Mai ales dialogurile interioare ale lui Alice. Le-am adorat in carte, si majoritatea adaptarilor le-au ignorat.

Nu mi-a placut:

– culoarea rochitei lui Alice. Galben? Eeew, toate Alice-urile au fost albastre, ma bucur ca Willing nu a schimbat asta si in cel de-al doilea film al lui facut dupa cartile lui Carroll.

– obiectele miscandu-se singure: ca perdeaua ce acoperea usa si cutia cu prajituri “Eat me” al carui capac s-a dat singur la o parte.

– unele efecte chiar nu au fost credibile (ca impactul dintre lacrimile lui Alice si podeaua).

Am scris destul de mult, asa ca ma voi opri acum, desi mai am multe de spus. Dar pe scurt, actorii fac o treaba foarte buna si la fel si regizorul.

Nota mea: 8,66

Sub regia lui Clyde Geronimi, Wilfred Jackson si Hamilton Luske, Alice in Wonderland este o alta productie Disney plina de culoare si cantece. Dar aceasta are mult mai muuuult: it has NONSENSE.

Povestea este o combinatie intre cele doua carti ale lui Lewis Carroll: mai mult Alice’s Adventures in Wonderland, decat Through the Looking-Glass; din cea din urma avand doar cateva elemente. Povestea este desigur putin schimbata, cum face Disney de obicei, dar nu intr-un mod rau.

Alice, urmarind un iepure cu un ceas care se tot plangea ca este in intarziere, cade printr-o vizuina si ajunge intr-un hol mare, cu o usita prin care nu poate intra decat dupa ce se micsoreaza luand o inghititura dintr-o sticluta pe care scria “Drink me!”. Si asa Alice ajunge in Tara Minunile, si minunile nu se mai opresc: flori vorbitoare, soldati din carti de joc pictand trandafirii, pisici care dispar, omizi care fumeaza si ciuperci care te maresc sau micsoreaza.

Alice in Wonderland este un film pentru familie si unul dintre (putinele) filmele Disney care nu fac totul prea dulce si care nu contine romantism. Nu este favoritul meu de la Disney si nici favorita mea adaptare dupa cartile lui Lewis, dar il recomand cu mare placere. Nu dureaza nici mult si este si amuzant :3.

Nota mea: 8

Next Page »