romantic


Inca odata un film care mi-a depasit asteptarile. In primul rand aceasta comedie romantica este extrem de amara si extrem de serioasa, limbajul folosit este unul extrem de liber, deci este un film ce se adreseaza in special persoanelor cu un nivel mai ridicat de maturitate decat alte comedii romantice. Desi recurge la niste clisee inevitabile ale acestui gen, povestea este mult mai plauzibila in comparatie cu alte filme precum No Strings Attached sau Friends with Benefits. Fara sa aiba un buget spectaculos acesta este un film simplu in care s-a pus mult suflet, ideal pentru o duminica plictisitoare cand vrei sa vezi un film usor de urmarit cu o actiune nu foarte precipitata dar cu o poveste foarte buna. Singurul defect al acestui film este ca a aparut dupa cele doua filme pe care le-am mentionat si mai sus, care i-au calcat in picioare povestea chiar dinainte sa apara.

Povestea este a unor doi prieteni care decid sa aibe un copil, fara sa se casatoreasca si fara sa se implice emotional. Asta era reteta lor pentru o viata fericita, mai fericita ca a altor cupluri care se schimba odata cu nasterea unui copil. Si tot asta era si felul prin care ei vroiau sa triseze viata si in felul asta sa isi continue cautarea persoanei potrivite pentru ei odata trecuti de acest impediment pentru ei, nasterea unui copil. Planul le merge perfect, numai ca si viata avea planul ei…

Pot sa gasesc foarte multe lucruri pozitive de spus despre acest film, de la dialoguri captivante presarate cu niste replici pline de realism exact la momentul oportun, la actori care se dedica povestii. Jennifer Westfeldt regizor, scenarist, producator si actrita principala, “WOW” cred ca cel mai bun rol feminin vazut de mine in ultimul timp. Pe ea nu am mai vazut-o pana acum in nici un film, dar din cate vad pe cinemagia a mai jucat niste roluri episodice in Grey’s Anatomy si Clinica. Recomand acest film, oricui.

Deci filmu’ asta e geniaaaaal, ca si cartea de asemenea. Povestea filmului are la baza cartea “Fata cu portocale” scrisa de Jostein Gaarder, autorul Lumei Sofiei, care e un geniuuuu. Tipu’ asta m-a facut sa iubesc Norvegia. Dar sa lasam parerile personale si sa comentam filmul.Bineinteles, la fel ca toate filmele inspirate dupa carti, regizorul trebuie sa adapteze povestea asa cum vrea muschii lui ca na. Nu stiu cine e regizorul filmului, dar chiar daca nu a ajuns la geniul lui Gaarder a fost o treaba asa buna cu povestea si a iesit asa frumoasa.

Georg Olav este un baiat din Norvegia, pasionat de astronomie. La aniversarea sa de 16 ani, mama sa ii aduce micul dejun la pat impreuna cu cadoul de la ea si un plic misterios. Georg il desface si afla ca e de la tatal sau mort de 10 ani (in carte era mort de 13 ani). Vazand plicul Georg se enerveaza pe maicasa si ii zice ca l-a uitat de tot pe taicasu si ca n-are de ce sa citeasca scrisoarea. In ziua respectiva, Georg trebuie sa plece la munte singur ca sa vada cu telescopul nu stiu ce cometa. In masina se mai cearta cu maicasa ca de ce n-a luat scrisoarea, iar in tren cand e singur, ce scoate Georg din ghiozdan? Scrisoarea de la ta-su (nesuferitule!). Desface primul plic si incepe sa citeasca. Ii zice acolo ta-su ca el are sa fie mort de mult cand va citi Georg asta si incepe sa-i spuna povestea fetei cu portocale. Si incepe sa-i povesteasca “ca ar fi fost o zi obisnuita daca n-ar fi intrat in acel tramvai…” si intra intr-un tramvai in care vede o tipa cu o punga plina de portocale de la care nu-si poate lua ochii. Si bineinteles, tramvaiul franeaza el da peste ea si tipa scapa toate portocalele. Se chinuie el acolo sa le culeaga de pe jos, e cu mainile pline de portocale si tipa ia doar o portocala si ii zice ceva gen “later” si dispare.
Intre timp Georg ajunge la munte si incepe sa urce la cabana. Pe drum si la cabana Georg trage cu ochiu la o tipa, care de asemenea se uita la Georg, dar nu schimba nicio vorba. “Revenind in scrisoare”, taicasu e acolo disperat sa afle cine e aceasta “fata cu portocale”. Vorbea cu un coleg de facultate, zicea ala “si care era asa buna ma?”. Ta-su zicea chestii ca e de pe alta planeta si a venit sa ne scape din monotonia vietii. Are o imaginatie foarte bogata ta-su (sa cititi si cartea sa vedeti ce-i trece si acolo prin cap :)) ). Si uite ca o vede iar pe fata cu portocale lipind un poster,care anunta un concert al corului bisericii de Craciun, si intrand intr-o cafenea. Bineinteles ca intra in cafenea si nu isi mai ia ochii dupa ea. Se aseaza la masa ei. Isi schimba niste replici penibile. Si la un moment dat o intreaba “Cine esti?” ; “Cine crezi ca sunt?” ; “Nu stiu” ; “Sunt o veverita!” si tipa pleaca.
Din nou secventa cu Georg. E dimineata, micul dejun, vine tipa aia la Georg. Si incep sa vorbeasca, el ii spune ca a venit sa vada nu stiu ce cometa, alea alea, ii poveste tipei ce sunt cometele nu stiu ce si acum tipa aia baga o replica geniala: “Why can’t stars just be beautyful?”. Incepe Georg sa urce iar pe munte, pe drum se intalneste iar cu tipa aia care era cu frasu, care face misto de Georg, el se duce mai departe la urmatoarea cabana. Acolo se opreste si incepe sa citeasca iar.
A venit Craciunu, asa ca ta-su s-a dus la biserica sa vad coru’ bisericii cantand. Bineinteles cum a intrat in biserica a observat-o imediat pe fata cu portocale in cor. Se termina slujba alea alea si astia 2 incep sa se plimbe prin curtea bisericii. Vorbesc acolo ce vorbesc si la un moment dat asta o saruta pe tipa si o intreaba cand o mai poate vedea. Ea ii spune pe nume (el habar n-avea de unde ii stie numele) si ii zice ca trebuie sa astepte 6 luni, dupa care se pot vedea din nou apoi dispare.
Apare si fata aia la cabana unde s-a oprit Georg si il surprinde in timp ce citeste. Il intreaba ce citeste, iar Georg ii spune ca e o scrisoare de la taicasu in care ii povesteste despre o fata cu portocale pe care o tot cauta. Intre timp isi instaleaza si telescopu, tipa aia se joaca cu telescopu’ lui aproape il strica, el ii mai povesteste despre comete, bla bla bla.
Revenim la povestea din scrisoare. Ta-su lu Georg e disperat, adica cum sa o astepte 6 luni. Colegu lui de camera ii zice ca n-are cum sa-l tina aia minte 6 luni, ca mai bine o uita si chestii de genu, pana cand primeste o vedere din Sevilia, cu o poza cu o livada de portocali, in care il roaga sa mai astepte putin. Asta cum vede vederea, pac s-a si suit in avion si la Sevilia. Ajunge in Sevilia si cauta livada de portocali din imagine. Ajunge in livada aia si intre timp mai spune chestii de genu “ca daca 2 persoane sunt menite sa se intalneasca sigur se vor intalni” si alte chestii de genu. In fine n-o gaseste pe fata. Se duce la o cafenea si acolo un timp, pe care nu-l cunoaste, ii zice ca il stie si ca stie unde o poate gasi pe fata cu portocale. Se duce ala la locu’ indicat si unde ajunge? La nu stiu ce universitate de arta, tipa fiind pictorita. Aia cand il vede ramane masca. Ies si se plimba, el ii zice ca n-a mai putut astepta si nu stiu ce, si tin minte o replica geniala. “De ce aveai atatea portocale atunci in tramvai?” ; “Voiam sa le pictez.” ; “Pai nu puteai sa iei o singura portocala si sa o pictezi de mai multe ori?” ; “Fiecare portocala e diferita, nu exista 2 portocale la fel. Asa si tu, acum n-ai venit aici pentru orice femeie, ci pentru o anumita femeie.”. Replica asta face tot filmu’, sincer. Apoi si-o trag in livada cu portocale si tipu’ se intoarce inapoi in Norvegia ca in 2 zile avea examen.
Georg acum e in afara cabanei, s-a lasat noaptea si asteapta sa apara cometa. Apare si tipa. Mai vorbesc nitel si apare cometa. Nemaipomenit, incredibil, dupa care o ploaie de stele. Tipa isi pune o dorinta, la fel si Georg si apoi incep sa se alerge prin zapada. La un moment dat asta cade in zapada si el peste ea intr-o pozitie d-aia perfecta pentru sarut. Si chiar cand ai impresia ca se vor saruta ce face nemernicu ma? Ii da cu zapada pe fata, cu multa zapada pe fata. Deci pentru chestia asta l-am urat tot filmu’! Aia isi da zapada de pe fata, dezamagita si intra in cabana. De dimineata Georg isi face bagajele si pleaca, ignorand-o aproape total pe tipa si o lasa cu buza umflata. Deci cat l-am urat pentru asta. In tren citeste ultima parte a scrisorii, cum ca in vara urmatoarea ta-su s-a casatorit cu fata cu portocale, care s-a dovedit a fi chiar ma-sa si dupa l-au nascut pe el. Ta-su afla ca are nu stiu ce boala si ca o sa moara si se apuca sa-i scrie scrisoarea lui Georg. Sfarsitul povestii.
Georg ajunge acasa, o gaseste pe ma-sa cu altu si incepe sa tipe la ea cu afirmatii “tata te iubea si tu acum esti cu asta?”, au ei acolo niste discutii de genu’ , dar se impaca in cele din urma. Filmul se termina cu Georg care se duce la mormantul lu’ ta-su si lasa un buchet de flori, dar se intoarce ia buchetu’ si lasa la mormant doar o floare, apoi da fuga repede in gara unde o intalneste iar pe tipa aia si ii da ei buchetu’ de flori, dupa care in sfarsit se saruta cu ea. The end of the story.

Despre actori n-am ce sa zic ca nu cunosc niciunu, dar mi-a placut ca toti au fost norvegieni, d-aia sateni-blonzi cu ochii albastri sau verzi. ❤

Va recomand atat filmul cat si cartea deoarece povestile sunt oarecum diferite, insa mie cel putin mi-au placut foarte mult si de obicei nu ma dau in vant dupa chestiile romantice. Vizionare placuta!

Ce pot sa spun, clasic romanesc, in afara de sunet care de data asta este bun, in sfarsit. Cred ca este primul film din istoria filmelor romanesti la care auzi replicile si nu fundalul. Cu acest film se mai pune inca o pietricica la ridicarea cinematografiei romanesti pe anumite culmi. In general imi plac filmele romanesti dar parca s-a facut prea mare tam tam pentru nimic special din punct de vedere scenografic ci doar pentru ceva socant de dragul de a fi socant. Este insa mai bun ca celelalte filme comerciale romanesti cum ar fi “Ho Ho Ho“, care nici macar nu mi se pare un film. Acest film se presupune ca ar trebui sa fie o comedie romantica dar nu prea se incadreaza genului, este mult prea monotona si in afara de fazele cu sex salbatic prestate de Vladimir filmul este extrem de static, aproape la acelas nivel cu plictiseala celor doi parinti. Sunt multe de spus, pentru ca vrau sa fac mai multe observatii ,am sa incerc sa fac o clasificare:                                                                                                                                                     

Parti bune: 

  • Prima parte buna, pe care eu o consider mai mult un progres fata de alte filme romanesti este, dezinhibitia, pe aceeasi linie cred ca este si filmul Marţi, după Crăciun. Si limbajul si replicile si scenele de sex sunt explicite.
  • Partile cu Vladimir scoat filmul din monotonie.
  • O idee foarte buna la prima vadere ar fi si ca “povestea virtuala” ne este prezentata dealungul desfasurarii actiunii sub forma de text sugestiv pe ecran. Este o tehnica noua de a induce idei prin doua cai paralele, este ceva nou deci nu am de ce sa critic, chiar mi-a placut ideea asta decat sa urmaresc un film cu comvorbiri pe mess.
  • Cadrele si imaginea sunt la un alt nivel decat al celelalte filme romanesti. Totul este mai luminos si mai vesel in cadre.
  • Este fara comunism, fara politica si fara tristete patetica.
Parti proaste:
  • Povestea filmului este slaba iar evolutia lenta. Parca ma uitam la Politist, Adjectiv.
  • Este usor sa anticipezi finalul. Spre exemplu cand i-am aratat trailerul mamei mi-a zis exact cum o sa se termine.
  • Filmul nu are tendinta sa arata o realitate ci este o amestecatura ciudata de idei comico-monotone din filmele americane comerciale de acum cativa zeci de ani.
  • Filmul se vrea a fi o comedie dar eu nu am ras deloc, daca nu era romanesc nici nu ma mai uitam.
  • Cele doua povesti paralele, pe deoparte cuplul casatorit, pe de alta parte cea a lui Vladimir, nu au nici un fel de legatura si se creaza un fel de amestecatura de idei fara nici un fel de legatura.
  • Povestea lui Vladimir, desi antrenanta si cu multa actiune, este necredibila, este doar de dragul de a soca. S-ar putea sa atraga un anumit gen de public. (nu spun asta intr-un mod peiorativ)
  • Mie, personal, nu-mi place distributia celor doi parinti. Si nu cred ca ducem lipsa de actori. (aici poate am fost putin rautacios)
Nu stiu ce ar mai fi de spus, se vede clar o evoliutie dar industria romaneasca de film este departe pana si de industria europeana sa nu mai zicem de cea americana pe care o copiem usor in acest film. Desigur, dupa tot ce am zis mai sus o sa credeti ca mie nu imi place nici un film romanesc, dar noi avem cateva care sunt genial de actuale si originale iar acestea sunt Filantropica si Tache precum si multe altele pe care eu nu le-am vazut probabil. Numai ca nu am de ce sa fac elogii acestui film. Alte filme care mai merita vazute sunt Websitestory si Nunta Muta, chiar si Schimb Valutar.

Pentru cei care gusta filmele romantice ar fi o experienta destul de buna. Desi regizorul se vede clar cum evita sa exagereze, mai sunt si mici scapari discutabile in ceea ce priveste sentimentele lui Leonard. Eu ma declar scceptic cu privire la o reusita a acestei povesti in realitate. Dar trebuie sa recunosc ca, trecand peste acest lucru, povestea in sine mi se pare destul de interesanta. Eu nu as trata acest film ca o poveste a unei alegeri imposibile in dragoste pentru ca in cele din urma orice ar fi ales, una dintre ele tot nu ar fi fost posibila. Din punctul meu de vedere acesta este mai mult un film despre schimbari. Uneori, cand nu iti impui niste rigori si vrei sa cunosti dragostea cu orice pret, viata iti poate scapa de sub control. Ce mai inteleg eu din acest film este ca daca transformi dragostea intr-o obsesie vei ajunge int-un final sa o cunosti cu adevarat, doar ca in mod obisnuit iesi mult mai sifonat din aceasta situatie, decat Leonard in acest film.  Leonard realizeaza ca este mai bine sa o iubeasca pe Sandra abia dupa ce idila cu Michelle a luat sfarsit destul de violent, ceea ce este destul de facil, improbabil si previzibil. Finalul nu mi se pare reusit desi te face sa iti pui multe intebari.

 

Multi considera acest film plictisitor iar eu vreau sa le dau dreptate cu aceasta ocazie. Insa consider ca, fara aceasta interiorizare excesiva a sentimentelor acest film ar fi fost doar unul comercial si atat. Actiunea destul de lenta a filmului aduce acestuia o doza de retorica si realism. De aceea acest film este dedicat unui anumit tip de public, nu oricine ar putea sa simta acest film in totalitate.Poate ca trebuie sa ne oprim din cautarea spectacolului sau al efecrelor si sa apreciem mai mult un film la prima vedere destul de simplu care te face titusi sa iti pui intrebari sau care te face chiar sa realizezi ceva. Trebuie sa faci un efort ca sa intelegi acest film inainte de al considera plictisitor. Leonard chiar isi cauta un motiv pentru care sa traiasca, greseala pe care o facea el neintentionat era ca iubea o femeie care nu ii impartasea sentimentele, ceea ce l-a dus in final sa realieze ca ce cauta obsesiv avea deja langa el, iar aceea era Sandra. Asa este in viata, iubim, gresit sau nu, asta vom afla … de aceea eu cred ca multi se vor regasi in acest film. (more…)


Nu stiu de ce dar a inceput sa nu ma mai atraga asa mult un film romantic, chiar daca este bun. Iar aici este clar ca vorbim despre un film bun cu foarte multa incarcatura emotionala. Aici se disting foarte clar doua tipuri diferite de a insela pe cineva precum si niste principii referitoare la relatii. Cele doua tipuri de infidelitate sunt: cea sufleteasca , care din punctul meu de vedere este cel mai greu de acceptat de catre partener acesta fiind de obicei foarte bine ascunse in spatele geloziei persoanei respective. Al 2-lea tip de infidelitate este cea trupeasca care este extrem de vinovata pentru ca eu cred ca se poate evita in cazul in care ai principiile personajelor din acest film, insa poate fi si o simpla curiozitate necesara pentru a realiza pe cine iubesti cu adevarat, chiar daca pare superficial.  Ce mi-a mai placut foarte mult a fost dialogul continuu dintre personaje care te facea sa fi mereu atent. Un film fara momente de tacere si plin de intrebari referitoare la relatii. Nu este cel mai bun film pe care l-am vazut insa am ramas placut impresionat. (more…)


Un film din categoria celor care te lasa pur si simplu fara cuvinte.Un film complicat, care te poate face la un moment dat sa renunti la el, insa, merita urmarit pena la capat. Acest film dovedeste ca mai sunt inca idei neexploatate in cinematografie. Mie cel putin mi-a creat impresia unui experiment cinematografic la care trebuie sa fi foarte atent sa nu pierzi firul unei actiuni si asa fara nici o logica de moment. Eu cred ca asta este un film care poate lua o simbolistica distincta fiecarui privitor. Este un film care expune niste idei complexe despre viata, care pe mine m-au intrigat si m-au facut curios in acelas timp. Nu am sa va spun nimic din continutul filmului pentru ca as strica tot farmecul iar asta este un film care trebuie vazut de toata lumea. Alte filme pe care eu le consider ca niste experimente datorita nepromovarii lor in contradictie cu continutul artistic extraordinar in afara de acesta mai sunt  The Lovely Bones sau The Fountain. Aceste trei filme, din punct de vedere scenografic, sunt cele mai complexe pe care le-am vazut pana acum.

Jared Leto un actor inca tanar face un rol extraordinar. Il mai puteti vedea in roluri la fel de bune si in Requiem for a dream sau Fight Club.

(more…)

Stiu ca alesesem alte doua filme pentru tema “Carti ecranizate”, dar cum am terminat cartea Jane Eyre de Charlotte Brontë acum cateva zile si cum mi-a placut enorm m-am gandit ca mai bine as scrie despre ea, decat despre niste carti citite acum mult timp.

Am ales versiunea din 1996 a lui Franco Zeffirelli, ales nu doar din cauza faptului ca Zeffirelli a regizat multe filme dupa carti (si ma gandeam ca stie ce e important intr-un roman si ce NU trebuie scos, mai ales ca a luat parte si la nasterea scenariului) ci si pentru ca mi-a fost recomandat. Dar aceasta recomandare a venit din partea unei prietene care nu a citit cartea inca si nu avea cum sa stie ca vor fi taiate chiar partile mele favorite.

In mare parte, filmul respecta firul principal al povestii, insa amesteca detaliile si renunta la unele personaje sau la relatiile dintre personaje. Probabil din cauza timpului limitat (nu cred ca filmul a avut doua ore), insa mi se pare ca unele lucruri chiar puteau sa nu fie schimbate. Voi lua povestea in ordine cronologica si voi semnala toate aceste schimbari cand voi ajunge la ele.

Copilaria lui Jane.
Jane (copil – Anna Paquin, True Blood, X-Men) este orfana si locuieste cu matusa ei, Doamna Reed, o femeie ursuza care o uraste pe Jane si o trimite la Scoala Lowood pentru fete orfane. In carte, Jane duce cateva linistite la scoala si castiga stima unor eleve si profesoare, ca apoi sa se spuna despre ea ca este mincinoasa pentru ca asa a spus Doamna Reed. In film insa, Jane nu mai are bucuria de a se impriteni cu lumea, ci din prima este etichetata pe nedrept. In carte, aceasta nedreptate se indreapta, dar in film nu mai exista personajul care o putea salva pe Jane.Jane se imprieteneste insa cu Helen si Miss Temple, care in carte era directoarea scolii, in film fiind o simpla profesoara. Din fericire, personalitatea lui Miss Temple este pastrata si are aceeasi dragoste si bunatate pentru fete. Din nefericire, personalitatea lui Helen este oarecum opusa de cea a lui Helen din carte. Daca in carte avem parte de o Helen puternica, tacuta si retrasa, aici avem parte de o Helen care se baga in seama cu Jane (in carte Jane a fost cea care a abordat-o, nu invers), dar la fel de credincioasa si buna, cu toate ca mai slaba. In aceasta parte a filmului au avut replici foarte cute si unele scene au fost atat de frumos lucrate. Copilul Jane a fost exact cum mi-am imaginat-o.

Thornfield
Tranzitiile de timp sunt splendide. Jane (Charlotte Gainsbourg, Antichrist, The Cement Garden) a crescut si se decide sa plece de la scoala, unde era profesoara de doi ani, dupa ce a fost eleva 8, pentru a fi guvernanta intr-un alt comitat. Motivul? In film, pentru ca asa au vrut muschii ei, in carte a fost din cauza faptului ca buna ei prietena Miss Temple s-a casatorit si a plecat de la Lowood, iar Lowood nu mai avea acelasi farmec fara ea. Ajunsa la Thornfield, Jane este intampinata de Doamna Fairfax (Joan Plowright, 101 Dalmatians, Dennis the Menace) care este exact cum mi-am imaginat-o: blanda, prostuta si adorabila. Trebuie sa recunosc, unele personaje au fost nimerite! Nici tanara Jane nu este departe de cum era in imaginatia mea, iar interpretarea lui Gainsbourg a fost splendida. Pana in acest moment, filmul a fost foarte placut chiar daca avea mici absente.

Domnul Rochester (si altele)
Iar de aici, filmul se transforma intr-un dezastru pentru mine. Domnul Rochester (William Hurt) nu m-a dezamagit, insa relatia dintre el si Jane nu a avut acea sclipire ca in carte. Scena mea preferata cu Domnul Rochester deghizat in tiganca-ghicitoare a fost scoasa. Cum am mai zis, cuplul Rochester-Jane nu avea aceeasi magie. S-au respectat scene banale din carte, dar sa revin la poveste. Domnul Rochester, stapanul Thornfield-ului, era de cele mai multe ori plecat de acasa si venea foarte rar, iar atunci cand o facea nu statea mult. Asta pana acum. Rochester sta dubios de mult la Thornfield si timpul si-l petrece cu micuta guvernanta, Jane Eyre. Jane Eyre afla de rasetele stranii din Thornfield, dar toti sustin ca vin de la Grace, o servitoare ciudata. Intr-o seara, cineva provoaca un mic incendiu in camera domnului Rochester, iar Jane il salveaza. Imediat dupa, la Thornfield, vin multi musafiri printre care si Blanche Ingram, despre care se spunea ca se va casatori cu Domnul Rochester.

Jane pleaca de la Thornfield, deoarece matusa Reed este pe moarte. Jane afla de unchiul ei care vrea sa-i lase toata averea. Intoarsa la Thornfield, Jane afla ca Rochester chiar se va casatori chiar de la el si ca i-a fost gasita o alta slujba in Irlanda, Jane riposteaza si marturiseste ca nu ar putea sta departe de Thornfield si de el, iar el o cere in casatorie. Si acum urmeaza o alta scena preferata a mea, cand “fantoma” de la Thornfield ii rupe voalul lui Jane cu o zi inainte de nunta ei. Cu toate ca aceasta faza este introdusa mai tarziu, schimbata intr-un mod dragut, doar ca Jane deja cunostea “fantoma” si nici macar nu a fost de fata.

Sfarsitul
Voi incerca sa nu dau multe detalii, la fel cum am incercat sa nu o fac in cazul fantomii, cu toate ca sfarsitul este grabit, iar familia regasita (verii lui Jane) este scoasa, un lucru important pentru Jane din punctul meu de vedere. Nu o sa spun decat ca nu va mai avea loc casatoria si ca Jane va pleca. Unde pleaca si ce face putea fi dezvoltat mai frumos, dar cum am mai zis, probabil din cauza timpului scurt au decis sa scoata aceasta parte din carte si sa sara peste multe.

Recomand filmul pentru prima parte a lui sau daca nu ati citit carte, desi presupun ca si asa finalul o sa vi se para tras de par. De asemenea, interpretarea unora dintre actori merita si la fel si costumele! Eu sper ca filmul aparut luna trecuta (pe care abia astept sa-l vad cand o sa il gasesc in calitate mai buna) va fi mai bun decat acesta. O sa incerc sa ma uit si la celelalte adaptari.

Next Page »