La inceput filmul mi s-a parut o gluma, dar sa zicem ca am fost superficial. Filmul este captivant, succesul datorandu-se faptului ca spectatorul empatizeaza cu personajul principal ( si singurul de altfel, in jurul lui gravitand intreaga actiune) doar stiind ca filmul este inspirat dintr-o poveste reala. Nu este nimic complicat, nimic exagerat , totul este atat de simplu incat, chiar daca actiune devine statica la un moment dat, nu ai cum sa te plictisesti. Din punctul meu de vedere este un film foarte bun, insa atipic, fapt ce restrange categoria de public doar la cei deschisi lucrurilor noi, nici eu nu credeam ca un film avand o distributie atat de redusa ma poate captiva, dar se pare ca m-am inselat. Il recomand oricui vrea sa vada un film, altfel, singur, chiar iti da foarte multe de gandit.

Filmul abordeaza povestea lui Aron Ralston, care a devenit celebru in 2003 pentru ca, in timpul unei expeditii a fost nevoit sa isi amputeze singur mana pentru a supravietui. Din cate am citit, filmul este realizat in conformitate cu povestea lui si  nu este doar un alt film inspirat dupa o poveste reala, cu care ne-am tot obisnuit. Eu zic ca este mai real decat multe dintre aceste filme.

Inceputul este foarte alert, entuziasmul protagonistului fiind de-a dreptul contagios, dandu-i filmului exact incarcatura de care are nevoie pentru ca publicul sa inteleaga ce urmeaza, pentru ca nu orice om ar putea sa treaca prin asemenea aventura ci doar unul care iubeste viata atat de mult incat traieste fiecare clipa la maxim. Actiunea ia o intorsatura dramatica in momentul in care personajul principal aluneca si cade intr-o crapatura, mana fiindu-i blocata intre peretele de stanca si un pietroi. Abia de acum, incarcatura filmului devine profunda, cand dupa mai multe incercari de a misca acea piatra, personajul reuseste sa traiasca amintindu-si de toate momentele importante si prea putin bagate in seama de multa lume, mai mult de atat, el inregistreaza pe o camera video mesaje din care se desprind absolut toate sentimentele, de la disperare la sensibilitate, nebunie pana la momente de-a dreptul hilare. Cred ca numai in momentele limita apreciem viata mai mult decat o apreciem in mod obisnuit. El parea ca vrea sa traiasca numai pentru ca viata ii oferise momente pe care nimeni nu le-ar regreta vreodata. In acest film omul este pus sa isi infrunte propriile limite. Dupa mai multe zile, bantuit/amagit de halucinatii/vise, protagonistul decide sa isi amputeze mana pentru a se elibera, scenele sunt foarte sadice insa foarte bine corelate cu actiunea de pana atunci de aceea nu le pot considera exagerate ci doar normale in acel moment.

Ce nu mi-a placut: Scena ce se dorea a fi hilara, desi este foarte bine jucata, pe mine m-a scos din starea aceea de suspans. Si oricum nu cred ca un om care se afla in acea situatie ar putea sa fie macar doua secunde comic.

Din punctul meu de vedere, un film care merita vazut.